πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Cazanie la Duminica a XIX-a după Rusalii

Întîia parte: Pentru dragoste, blîndeţe şi neţinerea mîniei

Vrînd Domnul nostru Iisus Hristos să înveţe pre oameni ca să fie blînzi şi răbdători, această învăţătură a dat de a zis: Cine nu se va întoarce şi să fie ca un prunc, nu va intra întru Împărăţia Cerului. Pruncul nu ţine mînie, nici are scîrbă în sine să gîndească rău cuiva. De o parte îl bat şi-l gonesc, de altă parte se întoarce şi vine. Pizmă şi zavistie n-are. Aşa va Domnul să fie credincioşii Săi: răbdători, blînzi, nemînioşi şi rău pentru rău nimănui să nu facă. Cum îl auzim învăţînd Însuşi într-această Sfîntă Evanghelie de astăzi pre care o scrie Luca Evanghelistul.

Cum este focul în mijlocul altor făpturi, de luminează şi încălzeşte, aşa şi dragostea cea deplină în mijlocul altor bunătăţi luminează şi încălzeşte sufletul şi-l aprinde cu dragoste către Dumnezeu.

Dragostea se împarte în două părţi: o parte este văzută, alta nevăzută. Cu partea cea nevăzută se cade a iubi pre Dumnezeu cel nevăzut, cu tot sufletul, cu toată inima, cu tot gîndul, şi a face voia Lui şi învăţătura Lui, şi a dori de viaţa cea nevăzută ce este în veacul ce va să fie. Iar cu partea cea văzută se cade a iubi pre de aproapele său ca şi pre sine; nu numai pre prietenii noştri, ci şi pre vrăjmaşii noştri.

Domnul a zis (Matei 5,44): „Iubiţi pre vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce nu vă iubesc pre voi, grăiţi de bine pre ceia ce vă blestemă pre voi, rugaţi-vă pentru ceia ce vă năpăstuiesc pre voi”. Aicea pre scurt umple Domnul toată învăţătura creştinească, căci din dragoste purcede mila, cum avem chip pre Domnul Hristos, că a iubit lumea, pentru care dragoste am dobîndit mila Lui, pentru care milă sîntem izbăviţi. Nu poate fi mai mare dragoste decît aceasta, că a murit Domnul Hristos pentru vrăjmaşii Săi; nici poate fi mai mare milă decît acecasta, că a iubit Domnul Hristos pre vrăjmaşii Săi.

Şi întru noi, nu va putea fi mai mare milă decît cînd vom avea dragoste sufletească către vrăjmaşii noştri. Aşa a făcut David milă lui Memfivoste, nepotul lui Saul, vrăjmaşului său, căci pentru dragostea ce avea cu Ionatan tată-său, întoarse de-i dete toată avuţia lui Saul moşu-său (precum scrie la a doua Carte a Împăraţilor 9,7). Aşa a făcut Pavel Apostol, Ştefan întîiul mucecnic, în sfîrşit toţi drepţii Legii Vechi şi Legii Noi.

O, mare bine a agonisit nouă şi frumoasă cunună a împletit nouă Dumnezeu cu această dragoste. Mare este cu adevărat milostenia, că pentru dînsa Dumnezeu ne iartă păcatele. Nimic nu este mai mare decît cînd iertăm pre ceia ce ne sînt vinovaţi nouă; atunci îndată dobîndeşti cununa biruirei şi te lipeşti de Dumnezeu, cum şi grăieşte Sfinţia Sa cu rostul prorocului şi zice (Psalmi 24,22): „Ceia ce nu ţin mînie şi cei drepţi se lipesc de mine”. Drepţii sînt ceia ce nu fac strîmbătate nimănui: nici la prieteni, nici la vrăjmaşi. Cela ce va vrea să răsplătească, acela va afla răsplătire de la Dumnezeu. Dacă vreunul va ţinea altuia mînie şi de la Dumnezeu va cere iertare, sau dacă către om nu va avea dragoste şi de la Dumnezeu va cere milă, cine se va ruga pentru iertarea păcatelor unuia ca aceluia (grăieşte Iisus Sirah 28,1-4)?

Pentru aceea, iartă pre cela ce te-a păgubit şi te-a mîniat, căci în ce ceas te vei ruga lui Dumneze pentru iertare, într-acel ceas va ierta păcatele tale, fiindcă aşa a făgăduit şi a zis (Matei 6,14): „De veţi ierta pre oameni de greşalele lor, ierta-va şi Dumnezeu Părintele vostru greşalele voastre; iar de nu veţi ierta pre oameni de greşalele lor, şi Părintele vostru cel din Ceruri nu va ierta pre voi de greşalele voastre”.

Domnul nostru Iisus Hristos a văzut, că pînă sîntem într-această viaţă, pînă atunci sîntem sub mare neputinţă şi sub mare lipsă şi nenorocire supuşi, însă nu pre toţi într-un chip asupreşte neputinţa şi nenorocirea. Pentru aceea Domnul a învăţat ca, ceia ce sînt mai slobozi de lipsă, de neputinţă, să le fie milă de cei mai neavuţi, de ce mai neputincioşi. Pre care vor vedea în sărăcie înotînd, în boli zăcînd, de agonisită scăpaţi, de bătrîneţe slăbiţi, în scîrbe căzuţi; pre unii ca aceea – învaţă Domnul – ceo mai avuţi, mai sănătoşi, ce mai tineri, cei mai bogaţi, cei ce mai au pace, să-i ajutorească, să-i miluiască. Şi aceasta nu înavţă Domnul pre unul sau pre doi, ci pre toţi cîţi sînt credincioşii săi. Aşa de demult cu prorocii a dus oamenii către milostenie zicînd cu Isaia Proroc (58,7-8): „Frînge pîinea ta săracului, flămîndului. Pre cei fără de casă du-i în casa ta. De vezi omul gol, îmbracă-l. Atunci va străluci de dimineaţă lumina ta şi sănătatea ta degrab va înflori şi va merge înainte-ţi dreptatea ta şi slava lui Dumnezeu te va înconjura. Atunci vei striga şi Dumnezeu te va auzi, şi încă grăind tu, va zice: Iată am venit”. Aşijderea şi prin Miheea Proroc zice (6,8): „Ţi-a arătat, omule, care lucru este de treabă înaintea lui Dumnezeu şi ce trebuieşte lui Dumnezeu de la tine, adică să faci dreptate, să iubeşti milostenia şi să osteneşti pentru Dumnezeul tău”. Întru aceste cuvinte ale Domnului nostru şi ale prorocilor Sfinţiei Sale, arată nouă cărora vom urma şi de care vom asculta, de ne este voia să dobîndim mila Domnului nostru.

A doua parte: Pentru milostivirea ce are Dumnezeu spre noi şi cum ne vom asemăna Lui cu milostivirea

De vrei să ştii mai bine cum vei putea fi milostiv, iată că Domnul dă nouă chip de ne învaţă cum vom fi milostivi şi zice aşa: „Fiţi milostivi precum şi Părintele vostru cel din Ceruri este milostiv”. Cum este milostiv Părintele nostru cel din Ceruri, plină este Scriptura de aceasta. Iată cum grăieşte David Prorocul (Psalmi 144,9): „Mila Domnului este preste toate făpturile Lui. De mila Lui este plin pămîntul şi merge din neam în neam spre ceia ce se tem de dînsul”.

Mila Domnului se arată mai întîiu într-aceasta, că pocăinţa omului îndelulng o aşteaptă şi îndelung rabdă. Noi greşim, iar Dumnezeu tace ca şi cum n-ar şti. Dumnezeu îşi opreşte certarea, iar noi nu ne oprim de păcate. Dumnezeu ne tinde mila Sa, iar noi ne întindem în răutăţi – precum despre aceasta şi Petru Apostol mărturiseşte zicînd: „Cu răbdare îngăduieşte Dumnezeu pentru noi, că nu va pre nici un om să piardă, ci va să se întoarcă toţi să se pocăiască”. Mare milă arată nouă Dumnezeu cu aceasta. Pre îngeri, dacă greşiră, nu-i rabdă; pre omul cel dintîiu aşijderea. Pre îngeri din Ceruri pierdutu-i-a, pre Adam din Raiu îl izgoni (Facere 2,23), iar acum aşteaptă şi rabdă pînă la bătrîneţe, doară cîndva ne vom veni în simţire.

Al doilea, se arată mila lui Dumnezeu oamenilor şi mai vîrtos celora ce de bună voia lor se întorc de către dînsa, şi cu păcate grozave şi de pierire se depărtează de Dînsul; iar Dumnezeu în multe chipuri şi cu milă în multe feluri îi cuprinde către Sine, îi cheamă cu bine totdeauna şi dă tuturor într-un chip, nu numai celor ce nici o slujbă nu-I slujesc, ci şi celora ce răutăţi şi păcate înmulţesc.

Al treilea, şi această este mila lui Dumnezeu mare, cînd primeşte şi pre omul cel păcătos, dacă se întoarce către Dînsul, el carele de multe ori L-a mîniat cu fapte rele şi grozave, aşa precum zice şi Prorocul: În ce ceas se întoarce păcătosul din răutăţile sale, într-acel ceas uită Dumnezeu păcatele lui. Că aceasta este adevărat, socoteşte pilda ce scrie Luca Evanghelistul (15,20-21): Cînd feciorul cel curvar, dintr-acea slujbă rea a diavolului, s-a întors la casa tătîne-său, atunci tată-său, dacă l-a văzut de departe, îndată a ieşit înaintea lui de l-a întîmpinat, în braţele sale l-a cuprins, l-a sărutat, toate greşalele lui şi cheltuielile i-a iertat, cu veşmîntul cel dintîiu l-a îmbrăcat, inel în degetul lui i-a dat şi încălţăminte în picioare. Şi nu pentru altceva, ci numai pentru că s-a întors din păcate şi a mărturisit greşalele sale zicînd: „Părinte, greşit-am la Ceruri îşi înaintea ta, şi nu sînt vrednic să mă chem fiul tău, ci mă fă ca pre unul din argaţii tăi”.

Aicea Domnul Hristos a tîlcuit, că Părintele este Dumnezeu, iar fiul este fieşte-ce om păcătos. A arătat mila Părintelui Său spre omul cel păcătos, carele cînd se întoarce din păcate şi ispoveduieşte răutăţile sale înainte lui Dumnezeu şi duhovnicului său, gata este Dumnezeu să-l erte, împărăţia cea netrecută să-i dăruiască, veşmîntul sfîntului Botez ce a pierdut, iar să-i dea, şi toate darurilee îi dă ca şi cum nu L-ar fi mîniat nici odinioară.

De aicea poate cunoaşte fieşte-cine cît este de mare mila Părintelui Ceresc, că Sfinţia Sa nu alege, ci fieşte-căruia îi este milostiv. Zice soarelui Său să strălucească şi celor răi ca şi celor bni, şi celor nedrepţi ca şi celor drepţi; şi dă ploaie precum celor buni, aşa şi celor răi. Pe lîngă acestea, toate faptele noastră cele rele ce ni se par bune şi frumoase, iar înaintea lui Dumnezeu sînt rele şi grozave, Sfinţia Sa aşa le tocmeşte şi le înfrumuseţează spre binele nostru, ca şi cum am face tot bine.

Deci şi noi, de ne este voia să plinim zisa Domnului nostru Hristos, să facem bine nu numai prietenilor noşstri, ci şi vrăjmaşilor noştri (Matei 5,44). De vom face bine numai celor ce ne fac nouă bine,  acea dragoste nu este dumnezeiască, ci este omenească. Şi păcătoşii, şi tîlharii, şi furii pre ai săi iubesc şi unul altuia fac bine. Pentru aceea întocmai cu dînşii muncă vor lua; iar cela ce va face bine săracului, neputernicului şi celuia ce nu-l iubeşte pre dînsul, acea dragoste şi acea milă, mare plată va lua de la Dumnezeu şi fiu Aceluia se va chema – după cuvîntul Sfinţiei Sale ce a grăit (la Matei 5,12): Bucuraţi-vă şi vă veseliţi cînd veţi face aşa, că plata voastră multă este în Ceruri şi veţi fi fii celui de sus. Aşa şi vrăjmaşul tău acum, cela ce ţi-a făcut rău, de-i vei îngădui cu blîndeţe, atunci şi vrajba lui vei potoli şi la pocăinţă îl vei aduce, dacă va vedea răbdarea ta. Şi însuţi pentru blîndeţele şi pentru răbdarea ta, cunună Împărăţiei Cerului vei dobîndi, pre care pre noi pre toţi ne învredniceşte să o dobîndim, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, că Ţie se cade toată cinstea, mărirea şi puterea, dimpreună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi în vecii vecior. Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: