πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Sf.Maxim Grecul despre unirea cu catolicii

Cuvînt împotriva lucrării mincinoase a lui Nicolae neamţul – despre unirea ortodocşilor cu latinii*

Acest Nicolae Bulev a trăi multă vreme în oraşul izbăvit de Dumnezeu, Moscova, în zilele binecinstitorului împărat, marelui cneaz Vasili Ioanovici al întregii Rusii (1505-1533), şi s-a bucurat de mare cinste din partea acestui împărat pentru iscusinţa lui de medic. Însă el a scris, cu scop viclean, un cuvînt plin de toată făţărnicia, despre unirea credinţei greceşti cu cea romană. În acest cuvînt, el laudă cu viclenie credinţa noastră, iar ereziile latine, din pricina cărora noi neam despărţit de ei, le-a ascuns, vicleanul, şi nu a scris nimic despre ele. Însă călugărul Maxim (1480-1556), aflînd despre lucrarea lui înselătoare, s-a înarmat împotriva uneltirilor lui cu harul Sfîntului Duh şi a scris acest cuvînt:

„Domnul şi Dumnezeul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, la mulţimea celorlalte porunci şi învăţături mîntuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicînd: Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt.7,15). De aceea, Iubitorul de oameni, învăţîndu-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămaţi de ei, adaugă: După roadele lor îi veţi cunoaşte.

El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învăţătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pîntecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte sirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învăţătura lor răstălmăcită, ascunsă în adîncul scrierilor lor.

La fel ca şi Mîntuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice: Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (II Cor.11,13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamţul, care a trăit mulţi ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credinţa cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rîndul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvîntul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atît credinţa unora, cît si a celorlalţi este una şi aceeaşi.

Acest lucru el îl dovedeşte prin faptul că şi unii şi ceilalţi Îl mărturisesc pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, că Botezul este săvîrşit la fel şi la unii şi la ceilalţi prin trei cufundări în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, că este săvîrşit în apă, iar nu în altceva, şi că mărturisirea de credinţă propovăduită de ambele popoare este una şi aceeaşi. De aceea, străduindu-se mai tare să dovedească faptul că Biserica latină mărturiseşte în toate cu dreptate taina bunei credinţe, spune că în felul în care ea a primit de la Sfinţii Apostoli şi Părinţi, inspiraţi de Dumnezeu, învăţătura teologică, adică dogmele credinţei ortodoxe, aşa o şi păzeşte, neschimbînd nimic.

Dacă, într-adevăr, Biserica latină ar gîndi şi ar păzi aşa cum afirmă înselătorul sofist Nicolae, atunci s-ar cuveni şi ar trebui ca noi să ne unim cu ei, ca şi cu niste fraţi si, renunţînd la orice discuţie şi ceartă, să trăim cu ei în pace şi bună înţelegere. Dar pentru că Nicolae se dovedeşte a fi mincinos în multe lucruri si, în special, atunci cînd spune că Biserica latină păzeşte neschimbate toate dogmele teologice şi tainele primite de ea de la Sfinţii Apostoli şi Părinţi inspiraţi de Dumnezeu şi pe care el le numeşte mădulare, cu ajutorul lui Dumnezeu să cercetăm cu atenţie sofismele-dovezi ale lui Nicolae si, dîndu-le în vileag cu Evanghelia, să vedem că sunt mincinoase.

Să nu le primim şi să nu le îngăduim nicidecum în mintea noastră, ci să le respingem, deoarece ne abat de la credinţa cea dreaptă şi neîntinată, lăsată nouă de părinţii nostri, şi să fim neînduplecaţi în ceea ce am învăţat de la Sfinţii Apostoli şi de la Cuviosii şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi ai nostri.

Dar mi-a venit deja timpul să încep lupta. Voi începe cu ceea ce a început el. Este bine, Nicolae, este chiar foarte bine şi mîntuitor ca între voi şi noi să fie unitate şi bună înţelegere căci, dacă acestea nu există, nu poate fi în mijlocul nostru Hristos Mîntuitorul, Care a spus: Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Mt. 18, 20). Nu putem nici să o mărturisim pe Sfînta Treime dacă nu avem dragoste curată şi desăvîrşită unul faţă de celălalt, aşa cum ne glăsuieste din altar, în timpul Sfintei Liturghii, preotul, care spune: „Să ne iubim unii pe alţii ca într-un gînd să mărturisim: pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită!”. Însă, o preaînţeleptule Nicolae! Dacă, într-adevăr, vreţi ca noi să ne unim cu voi, atunci uniţi-vă voi înşivă mai întîi cu Apostolii cei grăitori de Dumnezeu şi cu Sfinţii Părinţi care s-au adunat în Duhul Sfînt la cele şapte Sinoade Ecumenice.

De ce spun asta? Deoarece voi aţi încălcat una dintre cele mai importante dogme apostolice şi anume dogma despre purcederea dumnezeiescului Mîngîietor şi aţi adăugat în Sfîntul Simbol al credinţei ortodoxe acestea, zicînd: „Care de la Tatăl şi de la Fiul purcede”. Acest lucru este împotriva învăţăturii tuturor teologilor inspiraţi de Dumnezeu din răsărit şi chiar a Sfinţilor Apostoli. Cugetînd şi învăţînd asa, se vede că voi nu vă temeţi de blestemele înfricoşătoare ale Sinoadelor Sfinte la care fericiţii Episcopi romani, împreună cu ceilalţi patru patriarhi, au întărit prin Sfîntul Duh credinţa ortodoxă.

Cum spui tu că Biserica latină păzeşte cu sîrguinţă credinţa ortodoxă pentru că a primit-o de la început de la Apostoli şi Sfinţii Părinţi? Ce Apostol sau Evanghelist a predicat această dogmă? Sau care Sfinţi Părinţi, adunîndu-se laolaltă, au adăugat aceasta la Sfîntul Simbol al credinţei? Nu poţi dovedi sub nici o formă acest lucru, ci, dimpotrivă, vei găsi că dogma aceasta este lepădată şi că cei ce gîndesc astfel sunt sub anatema. Sinodul al treilea, al cărui cap a fost Sfîntul Chiril, patriarhul Alexandriei – Sinod care a definit învăţătura dumnezeiască despre Sfîntul Duh -, nu numai că nu ne îngăduie nici nouă nici vouă să adăugăm ceva la Sfîntul Simbol întărit de el sau să schimbăm sau să scoatem chiar şi un singur cuvînt, dar nici lui nu îşi îngăduie să facă aşa ceva cu privire la acesta. Căci s-a zis: „Dacă cineva după noi va îndrăzni să facă acest lucru, să fie anatema”, adică blestemat.

Ce spui împotriva acestui lucru, Nicolae? Sau poate nu crezi, găsind că acest lucru este hotărît greşit de către Sinod? Dacă tu nu crezi şi nu primesti acest lucru, atunci ce altceva putem să spunem despre tine decît numai că esti nebun? Crezi tu, oare, Nicolae, că acele sfeşnice purtătoare de Dumnezeu s-au adunat în Sfîntul Duh si, fiind învăţate de Duhul lui Dumnezeu, au hotărît şi au rînduit corect, întărind Sfîntul Simbol al neîntinatei noastre credinţe ortodoxe? Dacă, într-adevăr, crezi, atunci leapădă-te de această neascultare şi nesupunere latină, de care suferă împreună cu tine întreaga biserică latină, şi mărturiseşte cu toate Sinoadele din trecut că Preasfîntul Duh, după fiinţa Sa, purcede numai din Tatăl – aşa cum ne-a învăţat în Sfînta Evanghelie după Ioan, Însuşi Fiul şi Cuvîntul Cel de o fiinţă cu Tatăl, spunîndu-le ucenicilor Săi: Iar cînd va veni Mîngîietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine (Ioan 15,26).

Primeste această învăţătură tainică şi dumnezeiască, ce se revarsă din însăsi gura nemincinoasă a lui Hristos, Dumnezeul nostru şi al vostru; primeste cu toată credinţa şi evlavia această învăţătură care este numită în chip metaforic: împărăţia lui Dumnezeu, tocmai pentru că ne duce la viaţă; primeste această taină aşa cum primeste copilul nerăutăcios învăţătura învăţătorului său, ca să te învredniceşti şi tu să intri în această Împărăţie. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea (Marcu 10,15).

Să nu căutăm, fraţilor, ceea ce este mai presus de înţelegerea noastră, ci să ne mulţumim cu ceea ce ne-a fost descoperit de Duhul Sfînt, de Însuşi Mîntuitorul şi de Sinoadele Ecumenice. Căci nici un ucenic nu este mai presus decît învăţătorul său, nici robul nu este mai presus decît stăpînul său. Este de ajuns pentru ucenic să fie la fel ca învăţătorul său. Fiind luminaţi de această pildă a Stăpînului şi dînd ascultare Sfîntului Apostol Pavel, care ne porunceşte să nu cugetăm mai mult decît trebuie, adică mai presus de cele scrise prin descoperirea Sfîntului Duh, ci să cugetăm cu înţelepciune, adică aşa încît, ştiind răutatea gîndurilor noastre, să trăim între hotarele smeritei înţelepciuni, să trăim cu tărie şi statornicie în rînduielile bunei credinţe hotărîte de Sfinţii Apostoli şi Sfintele Sinoade, şi mai departe decît acestea să nu năzuim şi să nu ne înălţăm.

Voi însă, latinilor, care schimbaţi şi stricaţi nu numai mărturisirea cea curată a credinţei ortodoxe hotărîtă de ei, dar şi multe tradiţii bisericesti sfinte ale lor, sunteţi vrednici să fiţi numiţi nu numai schismatici, ci, în parte, şi eretici, deoarece încălcaţi pravilele şi învăţăturile Apostolilor şi Părinţilor. Legea împăraţilor binecinstitori şi rînduiala bisericească spun: dacă cineva schimbă şi cel mai mic lucru în credinţa ortodoxă, acela este eretic şi va fi supus pedepselor hotărîte pentru eretici. Voi însă, schimbînd taina cea mai mare despre Dătătoarea de viaţă şi Preasfînta Treime şi propovăduind două începuturi ale Purcederii nepătrunse a Preasfîntului Duh – şi acestea fără a-i lua în seamă pe toţi Învăţătorii răsăriteni inspiraţi de Dumnezeu! – aţi încălcat multe rînduieli bisericesti şi tradiţii apostoleşti, printre care cea mai importantă şi cea mai mare greseală a voastră este aceea că aduceţi prescuri nedospite la Sfînta şi dumnezeiasca slujbă, gîndind la fel ca blestematul Apolinarie care a hulit prescura ce conţinea drojdie şi sare, deoarece una reprezintă sufletul, iar cealaltă mintea, de care el, blestematul, L-a lipsit pe Domnul nostru Iisus Hristos, susţinînd că El a luat un trup fără de suflet şi de minte. Ce poate fi mai hulitor decît această defăimare? Voi sunteţi părtaşii ei deoarece aduceţi, asemeni blestematului aceluia, prescuri nedospite, şi de aceea veţi fi supuşi aceleiaşi anateme împreună cu el pentru că propovăduiţi acelaşi lucru ca şi el, deşi nu vă daţi seama.

Nu voi începe să enumăr celelalte abateri ale voastre şi rînduieli străine, pe care voi înşivă le-aţi născocit în afara legii bisericesti şi a tradiţiilor apostolice, şi pentru care veţi fi supuşi aceloraşi epitimii ca şi ereticii. În faţa acestor multe şi mari fărădelegi ale voastre cum putem noi să ne unim cu voi atît timp cît voi rămîneţi în ele cu încăpăţînare şi stăruinţă? De aceea, nu există temei şi nici nu ne este spre folos sufletesc să ne unim cu voi. şi să nu ne spui, prin cuvintele tale viclene şi uneltitoare, că Botezul este unul şi acelaşi şi de aceea şi credinţa ruşilor şi a latinilor este una şi aceeaşi. Ascultă cu atenţie şi înţelege corect: ereticii noviţiani, numiţi aşa de la Novat, fost preot roman, nu se deosebesc nici prin botez, nici printr-o altă taină a credinţei ortodoxe sau canon bisericesc de noi, ci numai prin faptul că tăgăduiesc pocăinţa dăruită păcătosilor prin iubirea de oameni a Mîntuitorului Hristos şi nu îi iartă pe cei care, în vremea prigoanei, s-au lepădat de Hristos. Ei bine, numai pentru acest lucru au fost excomunicaţi de toate Sinoadele ortodoxe şi blestemaţi!

Dumnezeiescul Apostol Pavel, în Epistola către Galateni, glăsuieste – fără să spună pe ocolite: Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! (Gal.1,8). Acelaşi Apostol mai spune: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic (Gal.5,2). Deşi ei le păzeau pe toate cu dreptate – şi botezul şi mărturisirea credinţei creştine şi toată rînduiala bisericească şi ierarhia preoţească – totuşi, pentru că au primit, după tradiţia lui Moise, tăierea împrejur şi alte cîteva obiceiuri iudaice, Apostolul i-a lepădat, zicînd: Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har (Gal.54).

Înţelegi, tu, oare, Nicolae, cît de puternică este grija propovăduitorului lui Dumnezeu pentru dreapta credinţă? El i-a lepădat pe ucenicii lui imediat ce a auzit că ei s-au îndepărtat prin ceva puţin important de adevărul şi libertatea Evangheliei, spunînd: Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos. Iar expresia v-aţi îndepărtat ce altceva înseamnă dacă nu: aţi căzut din harul şi înfierea lui Hristos?

Tu ai deformat nu numai Sfîntul Simbol al credinţei ortodoxe, dar, încălcînd multe alte tradiţii apostolice şi bisericesti, prin uneltirile tale viclene şi vorbirea pestriţă ne atragi spre unirea cu voi, desi, acelaşi Fericit Apostol Pavel, ne porunceste cu asprime să ne îndepărtăm nu numai de aceia care propovăduiesc o învăţătură străină nouă, ci şi de oricine se numeşte frate, dacă nu trăieşte după învăţătura şi tradiţia apostolică: cu unul ca acesta nici să nu sedeţi la masă.

Oare nu Pavel scrie aceasta către Corinteni, zicînd: Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrînat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărîtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu sedeţi la masă (1 Cor.5,11)? Şi iarăşi zice: Scoateţi afară dintre voi pe cel rău (1 Cor. 5, 13). Acestui astru ceresc, noi – grecii, ruşii, gruzinii, bulgarii, sîrbii, românii şi alte neamuri – ne supunem pe deplin si, ca nişte copii cuminţi, dîndu-i ascultare, ne îndepărtăm de voi, latinii. Însă aceasta o facem din rîvnă dumnezeiască şi din dorinţa vieţii vesnice, iar nu din mîndrie fariseică şi fală desartă, aşa cum ne clevetesti tu în lucrarea ta uneltitoare şi vicleană în care sunt cuprinse şi cîteva învăţături şi povesti necuviincioase ale tale, care sunt născociri ale minţii neluminate. Cum să nu le numesc necuviincioase, vrednice de lepădare şi urîte pentru auzul cel binecredincios, cînd ele spun că dumnezeiestii Apostoli Luca şi Cleopa, cînd au mers spre Emaus, au fost orbiţi de lucrarea satanică? De unde ai scos tu acest lucru? Sau ce tîlcuire părintească insuflată de Dumnezeu te-a învăţat pe tine că prin lucrarea satanică, iar nu prin voia dumnezeiască care întrece puterea de înţelegere a oricărei minţi omenesti, au fost ochii lor ţinuţi ca ei să nu Îl recunoască pe Iisus – la fel ca şi ochii Sfintei Maria Magdalena care, văzîndu-L stînd în apropiere, nu L-a cunoscut şi I-a vorbit, crezînd că este grădinarul: Doamne, dacă tu L-ai luat, arată-mi unde L-ai pus?.

E cu putinţă ca tu, Nicolae, să înţelegi astfel că şi ochii ei au fost orbiţi de Satana? O, ce minte neştiutoare, sau, mai bine zis, hulitoare de Dumnezeu, ai tu! De pronia dumnezeiască, neînţeleasă pentru noi, Nicolae, au fost întunecaţi ochii ucenicilor, iar nu de lucrarea satanică. Căci unde este prezenţa lui Dumnezeu şi Cuvîntul Stăpînului, de acolo fug şi pier toată lucrarea şi toate uneltirile Satanei.

Asemeni acestei tîlcuiri necuviincioase a ta, mai povesteşti şi un alt lucru, străin si necunoscut pentru Biserica Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească. Tu spui că dumnezeieştii Apostoli, adunîndu-se, au hotărît pravilele şi mărturisirea credinţei ortodoxe, şi atunci fiecare dintre ei a spus o anumită parte a acestei mărturisiri. Dar în ce oraş sau în ce ţară şi cînd au hotărît ei aceste lucruri şi în ce carte inspirată de Dumnezeu ne-au lăsat nouă acestea, tu nu neai explicat, evident, pentru că te-ai temut, după părerea mea, să fii acuzat de cei binecinstitori. Căci la noi, ortodocşii, nicăieri nu se află scris ceva asemănător.

Dimpotrivă, toţi ortodocşii de pretutindeni cunosc cu siguranţă că primul Sinod întrunit de Sfîntul Duh, unde au participat 318 Părinţi purtători de Dumnezeu, Sinod care s-a ţinut la Niceea împotriva ticălosului Arie care spunea că Dumnezeu-Cuvîntul este creat, a hotărît canoanele credinţei ortodoxe si, în cîteva cuvinte, a formulat teologia tainei Preasfintei si închinatei Treimi şi a întrupării Dumnezeu-Cuvîntului. Iar despre Sfîntul Duh au spus numai atît: credem şi în Sfîntul Duh.

Dar pentru că, după cîţiva ani, a apărut potrivnicul Macedonie, rostind hulă asupra Sfîntului Duh şi numindu-L creat, s-a întrunit după trebuinţă şi al doilea Sinod Ecumenic, unde au participat 150 de Părinţi purtători de Dumnezeu, la Constantinopol, în timpul domniei lui Teodosie cel Mare. Acest sinod a adăugat în Sfîntul Simbol dogma despre Sfîntul Duh.

Al treilea Sfînt Sinod a fost în Efes; el a fost condus de Sfîntul Chiril, patriarhul Alexandriei, care a întărit prin jurăminte înfricosătoare mărturisirea de credinţă alcătuită de cele două Sinoade Ecumenice dinaintea lui, astfel încît nimeni să nu îndrăznească să schimbe vreun cuvînt, nici să adauge ceva la Simbolul alcătuit înainte, nici să scoată ceva din el. Aşa cum citim în faptele Sfintelor Sinoade, aşa păzim, aşa credem şi propovăduim, dorind să fim moştenitorii binecuvîntării şi bunurilor vesnice, împreună cu Sfinţii Părinţi, ale celor şapte Sinoade Sfinte, nu să moştenim cu voi, neascultătorii, blestemul şi osînda cea vesnică. Iar despre povestirea ta, Nicolae, noi nu am văzut nicăieri ca aceasta să fie scrisă în vreo carte ortodoxă şi nu am auzit despre ea de la nimeni pînă acum.

Dar să zicem că este aşa cum afirmi tu: că Sfinţii Apostoli au hotărît mai înainte de Sfîntul Sinod de la Niceea pravilele credinţei ortodoxe. Atunci tu, Nicolae, de ce încalci fără minte Sfînta şi dumnezeiasca lor învăţătură despre Sfîntul Duh, şi nu o păzesti aşa cum au rînduit-o ei? Ei, după povestirea ta, au spus prin Apostolul Bartolomeu: „credem şi în Sfîntul Duh” şi mai departe nu au mers. La fel şi Sfîntul Sinod de la Niceea a hotărît asemenea lor, fără nici un adaos. De aceea, al doilea Sinod al Sfinţilor Părinţi, a adăugat în Sfîntul Simbol învăţătura desăvîrşită despre Sfîntul Duh, spunînd: „Si întru Duhul Sfînt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede” – aşa cum a învăţat Însusi Fiul Cel Unul Născut al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, după cuvintele Sfîntului Evanghelist Ioan.

Tu însă – ca şi cum te-ai înălţa cu aripile teologiei tainice mai presus decît Sfinţii Apostoli şi decît cele trei Sinoade Sfinte şi chiar decît Cel Unul Născut! – ai îndrăznit să adaugi de unul singur la teologia lor neîntinată, zicînd: „Şi întru Duhul Sfînt, Care de la Tatăl si de la Fiul purcede”.

Astfel, te dovedeşti a fi de două ori mincinos. În primul rînd minţi cînd spui că Biserica latină păzeşte neschimbat Sfîntul Simbol al credinţei ortodoxe, aşa cum l-a primit de la Sfinţii Apostoli; şi se adevereste că minţi pentru că ea a adăugat de la sine expresia: „si de la Fiul”, încălcînd astfel poruncile şi jurămintele Apostolilor şi Părinţilor şi supunîndu-se anatemei din partea Sinoadelor. În al doilea rînd, minţi în chip vădit, deoarece propovăduiesti două începuturi pentru purcederea pururea fiitoare şi nepătrunsă a Sfîntului Duh, ceea ce este o hulă. Dacă Duhul Sfînt purcede din doi – din Tatăl şi din Fiul – atunci înseamnă că există două începuturi ale dumnezeirii Sfîntului Mîngîietor. Acest lucru este mincinos şi potrivnic teologiei tainice a Evangheliei şi a Sfinţilor Părinţi. Căci există un singur izvor al dumnezeirii, atît pentru Fiul, cît şi pentru Duhul Sfînt, iar acesta este Tatăl, aşa cum învaţă în chip minunat teologul, inspirat de Dumnezeu, Dionisie Areopagitul si, împreună cu el, toţi Sfinţii Părinţi.

Fiind dat în vileag şi în una şi în cealaltă ca mincinos, încetează să îi mai superi pe ruşii ortodocşi, zicînd că ei nu după raţiunea adevărului s-au îndepărtat de unirea cu latinii. Da, Nicolae, nu după raţiune şi nici după rîvna desartă, ci după ascultarea de Sfîntul Ioan Teologul care ne-a poruncit cu asprime, zicînd: Oricine se abate şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămîne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul (II Ioan 1,9). Apoi adaugă, zicînd: Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele (II Ioan 1,10-11).

Înţelege, Nicolae, puterea acestor vorbe apostolice şi leapădă toată vorbăria cea deşartă şi încăpăţînarea. Căci el nu îl numeşte doar eretic pe cel care se abate şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, ci îl numeşte clar ateu. Voi însă, latinilor, încălcînd învăţătura lui Hristos despre purcederea Sfîntului Duh şi adăugînd de la voi în Sfîntul Simbol al credinţei acest lucru: „şi de la Fiul” – cum puteţi să vă numiţi creştini ortodocşi? Cum, oare, cînd voi aţi lepădat învăţătura cea dumnezeiască propovăduită de Mîntuitorul Hristos, şi spuneţi fără frică: „Şi întru Duhul Sfînt, Care de la Tatăl şi de la Fiul purcede”, deşi Cel Unul Născut nu a adăugat aceasta, ci a spus că purcede numai din Tatăl?

Dacă doriţi sincer, iar nu făţarnic, unirea cu noi, atunci dărîmaţi zidul care este o piedică între noi şi voi – şi mă refer la acest adaos hulitor şi de prisos. Renunţaţi la prinosul cu prescuri nedospite în jertfa cea tainică, deoarece acest lucru a fost rînduit de ereticul Apolinarie; îndepărtaţi-vă de erezia dăunătoare a lui Origen, care afirmă că prin foc curăţitor timp de mulţi ani se curăţesc sufletele pline de toate păcatele şi apoi sunt trimise de acolo în viaţa veşnică.

Această învăţătură nu numai că îi determină pe mulţi oameni să devină lenesi în îndreptarea lor de la păcate prin faptul că ei îşi asteaptă curăţirea după moarte în focul cel curăţitor, dar şi răstălmăceste astfel învăţătura despre dreapta judecată. Căci, dacă toţi aceia care au săvîrşit păcate foarte mari în credinţa creştină, se curăţesc în foc şi trec în viaţa vesnică, aşa cum învaţă Origen şi cum afirmaţi voi, atunci cine vor fi aceia care, stînd de-a stînga dreptului Judecător, vor auzi această sentinţă amarnică: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel vesnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Mt.25,41)? Doarnu cei necredinciosi vor fi alungaţi de dreptul Judecător pentru că au fost cruzi, neiubitori de oameni şi nemilostivi. Aceştia, păcătuind fără lege, fără lege vor şi pieri, aşa cum mărturiseşte Sfîntul Apostol Pavel. Falsitatea învăţăturii voastre reiese şi din faptul că mulţi oameni, stînd de-a stînga Judecătorului, Îi vor spune în ziua judecăţii, ca şi cum îndreptăţindu-se: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?, şi vor auzi răspunsul din partea dreptului Judecător: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea (Mt.7,22-23).

Vezi cît de clar este dată în vileag, prin aceste cuvinte evanghelice, falsitatea învăţăturii lui Origen şi a voastră, latinilor, despre focul cel curăţitor. Dacă toţi păcătosii-creştini s-ar curăţa de păcatele lor în focul cel curăţitor de după moarte, atunci cei care au făcut în numele Lui multe minuni nu ar putea nicidecum să fie necunoscuţi de dreptul Judecător şi nu ar fi numiţi de El lucrători ai fărădelegii.

Aş dori să dau în vileag şi celelalte născociri şi abateri ale voastre, pe care voi le-aţi adus de la sine în Sfintele taine, în cinul preoţesc şi în celelalte rînduieli bisericesti, şi faptul că gîndiţi şi lucraţi în afara pravilelor apostolice şi a rînduielilor celor şapte Sinoade ecumenice. Însă renunţ de bunăvoie la acest lucru, deoarece le sunt cunoscute tuturor creştinilor ortodocşi, căci unii scriitori din trecut le-au dat în vileag în operele lor.

Dar tu mai aduci şi o altă învăţătură vicleană ca dovadă pentru faptul că toţi credincioşii trebuie să fie uniţi între ei şi spui că, pentru a arăta acest lucru, Mîntuitorul tuturor a lăsat jertfa Sa cea tainică sub forma pîinii şi a vinului, deoarece pîinea este făcută din multe boabe de grîu, iar vinul este făcut din multe boabe de struguri. La această teorie vicleană a ta voi spune: „Pîinea adusă de noi, adică unitatea în Dumnezeu a grecilor, ruşilor, gruzinilor, bulgarilor, sîrbilor, românilor şi a altor multor neamuri, o facem numai din boabe de grîu, adică din învăţăturile drepte ale Apostolilor şi pravilele şi tradiţiile Sfinţilor Părinţi. Si, de aceea ea, fiind cea mai curată şi gustoasă şi coaptă de focul dumnezeiescului Mîngîietor, este adusă ca prinos Făcătorului de pîine Ceresc şi ea Îi este Lui bineplăcută şi foarte dulce. Iar pîinea pe care o aveţi voi, latinii, adică unitatea voastră, este făcută nu numai din boabe de grîu, ci din alte seminţe: orz, mei, secară şi ovăz. Cel ce înţelege să înţeleagă acest cuvînt sincer”.

Nu ne mai amăgi cu multe alte vorbe viclene. Îţi fie stiut, Nicolae, că învăţăturile evanghelice şi apostoleşti, pe care tu le aduci în lucrarea ta spre lauda şi preamărirea voastră, iar nouă spre ponegrire şi osîndire, cu acelea, mai ales, vă osîndeste pe voi dreptul Judecător deoarece păstraţi lucruri potrivnice pravilelor apostolice şi Tradiţiilor Părinţilor, şi pentru că pe trupul lui Hristos, alcătuit bine şi plăcut lui Dumnezeu, adică Biserica Sobornicească, L-aţi dezbinat şi L-aţi rupt prin toate învăţăturile voastre noi, străine şi absurde. Aceste răspunsuri ale noastre la învăţătura despre unire, alcătuită de tine împotriva noastră cu multă viclenie, dar în esenţă pentru răzvrătire, sunt de ajuns.

Să stiţi şi tu, Nicolae, şi papa şi tot clerul vostru şi marea mulţime a învăţătorilor si filosofilor pe care îi aveţi, că noi ne supunem Domnului Dumnezeului nostru care porunceste: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor (Mt.18,3); şi iarăşi: Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea (Luca 18,17). Dînd ascultare acestor două porunci, noi păzim toate tainele credinţei şi toate dogmele teologice ale Apostolilor şi tradiţiile bisericeşti ale Părinţilor, care sunt numite în sens metaforic: Împărăţia lui Dumnezeu. Pe toate le primim şi le păzim fără schimbare, aşa cum primesc copiii mici învăţătura de la învăţătorii lor: fără nici o îndoială şi mai presus de neputinţa noastră nu cercetăm puterea lor tainică, ci ne supunem celui ce porunceste: Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decît tine nu le iscodi. Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele ascunse (Isus Sirah 3, 21-22).

Sfînta Treime este singurul Dumnezeu, fără început şi pururea fiitor, şi acest lucru noi îl ştim şi îl credem şi îl mărturisim cu inima şi cu buzele; de asemenea, ştim şi credem că din Dumnezeu-Tatăl Fiul este născut şi Duhul Sfînt purcede. Însă mijloacele naşterii şi purcederii nu căutăm să le înţelegem şi nici nu putem. Acest lucru este pe deplin negrăit şi de neînţeles pentru toată firea creată. Arătaţi şi voi dorinţa cea bună de a vă întoarce la dreapta mărturisire a credinţei şi la unirea cu noi, cea plăcută lui Dumnezeu, pe care le-aţi avut la început şi din care aţi căzut rău, fiind biruiţi de duhul cel viclean al iubirii de slavă desartă şi al mîndriei.

Dacă nu vreţi să primiţi frăţeste sfatul cel mîntuitor, pe care noi vi-l dăm cu dragoste duhovnicească, atunci noi nu putem nicicum să ne îndepărtăm de credinţa ortodoxă lăsată nouă de Sfinţii Apostoli şi de Sinoadele Ecumenice şi să fim de acord cu voi, care rătăciţi pe toate cărările. Căci stim cele spuse: Iesiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi (2 Cor. 6, 17): de aceea despărţirea este mai bună şi mai vrednică decît unirea care ne îndepărtează de Dumnezeu, a Căruia este slava în veci. Amin.

* Prefaţa acestei lucrări este a unui autor necunoscut şi se află în manuscrise şi în ediţia academică tipărită cu titlul Povestiri despre Nicolae neamţul.

One response to “Sf.Maxim Grecul despre unirea cu catolicii

  1. Pingback: Despre erezia papistăşească – Epistola enciclică, către ortodocşii cei de pretutindenea, a Bisericii celei Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească « πατερικά

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: