πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Cazanie la Duminica a XX-a după Rusalii

Nu este nimic aşa de dulce sufletului nostru într-acest veac, ca atunci cînd se pomeneşte învierea din morţi şi a doua naştere întru viaţa de veci. Cu această pomenire se veselesc sufletele drepţilor. Sufletele păcătoşilor se întorc la pocăinţă, cu fapte bune le îmbogăţeşte, de păcate şi fără prihană le fereşte şi tot binele şi frumuseţile lumei ca o nimic le socoteşte împotriva frumuseţei ccelei vecinice, care după înviere se va arăta celor drepţi. Pentru aceea se cade nouă să credem tare învierea, pre care Domnul ne-a arătat nouă nu numai cu cuvîntul, ci şi cu lucrul şi cu mare minune ce a făcut cu fiul văduvei din cetatea Nain, precum mai lămurit auzim astăzi din Sfînta Evanghelie pre care o scrie Luca Evanghelistul.

Întîia parte: pentru puterea Dumnezeirii lui Hristos şi pentru adevărată a Lui minune ce a făcut

Să cunoaştem astăzi dintru aceaastă Sfîntă Evanghelie, iubiţii lui Dumnezeu, că Domnul Hristos nu este om de rînd, cum îl grăiesc jidovii şi arienii, ci este Dumnezeu adevărat. Despre călătoria ce a făcut şi despre atingerea de pat, om deplin Se arată; iar dupre cuvînt şi dupre minune, Dumnezeu deplin se mărturiseşte, căci putea numai cu un cuvînt să învie mortul, ca şi pre Lazăr (Ioan 11,43). Pentru aceea Se atinse de pat, ca să cunoască toţi că şi trupul Lui este dătător de viaţă şi de înviere şi să ştie că este Acela Carele din început a zidit din pămînt pre om, i-a dat suflet de viaţă (Facere 2,7) şi lumină de vedere. Pre acest tînăr l-a întors din pămînt şi i-a dat suflet; nu altul, ci pre acelaş ce ieşise din trup, iarăşi l-a întors în trup, ca să cunoască că din puterea glasului Său, învie morţii, Îl ascultă portarii iadului şi sloboade morţii din închisorile iadului.

Mari şi minunate minuni a făcut Domnul nostru Iisus Hristos, nu ca un om, ci ca un Dumnezeu adevărat: a schimbat în Eghipet apele în sînge (Ieşire 7,17,18); celui ce era din naştere orb, i-a dat vedere (Ioan 9,7); stricaţii a curăţit numai cu un cuvînt; pre draci din oameni a gonit; din cinci pîni, cinci mii dee oameni a săturat în pustie; din apă, vin a făcut; din ologi, cu picioare a făcut; pre surzi i-a făcut să audă şi pre muţi să grăiască; pre Lazăr cel de patru zile mort, l-a înviat şi pre fata lui Iair. Aşa şi pre tînărul din Evanghelie înaintea mulţimei l-a înviat.

Spune Sfînta Evanghelie că I s-a făcut milă de sărăcia femeei aceleea, căci avea numai pre acel copi şi i-a zis: Nu plînge, că astăzi vei vedea mărirea lui Dumnezeu, numai să Mă cunoşti că Eu sînt învierea, nu numai copilului tău, ci şi tuturor celor ce vor crede în Mine. Acestea dacă auziră ceia ce duceau patul, au stătut, şi a grăit Hristos: Tinere, ţie zic, ascultă glasul Făcătorului tău, cela ce biruieşte cu moartea şi cu viaţa. Eu zic morţei să se ducă de la tine, iar tu te scoală. Atunci îndată s-a sculat mortul, a şezut şi a început a grăi. Nu s-a rugat ca Ilie nici ca Eliseiu – prorocii lui Dumnezeu – căci acestora ca unor oameni le trebuia rugă, să-i audă Dumnezeu să învie mortul; iar Domnul Hristos ca un Dumnezeu ce este, Însuşi cu puterea Sa a înviat mortul. Atunci s-au spăimîntat toţi dacă au văzut această minune că a înviat mortul. Mai vîrtos se mirau de puterea Lui cea mare şi au început a lăuda pre Dumnezeu şi a grăi, că mare Proroc S-a sculat întru noi, şi a miluit Dumnezeu pre oamenii Săi. Îl grăiau Proroc căci era de cinste acest nume în israiliteni. Îl grăiau mai mare decît prorocii ce au fost mai înainte de Dînsul, pentru lucruri minunate ce făcea, pre cari nimenea din oameni nu le putea facce. Pentru atîtea minuni ce făcea, era cunoscut şi ştiut, nu numai în jidovi, ci şi în toate laturile lumei.

Pentru aceea noi credem că Sfinţia Sa este Dumnezeu mai înainte de veci întocmai şi asemenea şi unul cu Părintele Ceresc după Dumnezeire. Acela este Izbăvitorul lumei, învierea noastră şi viaţa de veci. La ziua de apoi Acela va învia neamul omenesc cu trîmbiţa îngerului şi va aduna înaintea mărirei Sale toate limbile (Matei 25,32), şi va da fieşte-căruia după lucrul lui: păcătoşilor: munca de veci şi matca focului, iar drepţilor: viaţa de veci şi Împărăţia Ceriului.

A doua parte: Pentru învierea a toată lumea şi pentru slobozirea din robia acestei lumi

Iarăşi zic ca şi din început, că nimic nu ste mai dulce sufletului întru această lume, decît atunci cînd aude şi crede în învierea morţilor, în înoirea întru viaţă neputredă şi fără de moarte şi în unirea sufletului cu trupul în lumea ce va să fie. Pentru aceea, pururea ni se cade să ne aducem aminte de acestea ca nişte robi. Precum robii fiind în închisori şi în robii grele, totdeauna gîndesc la scăparea lor, la casa şi la moşia lor, aşa şi noi să gîndi totdeauna la învierea şi la slobozia noastră, căci aceea ne va scăpa de scîrbele şi de grijile acestei lumi, de moarte şi de putrejune. Noi încă sîntem ca într-o robie întru această lume, între duhuri rele şi vrăjmaşe. Nici odinioară nu avem veselie deplin. Putem şi noi să zicem cu acei cari au fost robi în Vavilon (Psalmi 136,4): „Cum vom cînta cîntarea Domnului în ţară streină?” Cu adevărat această lume este streină; nu este a noastră, ci sîntem streini într-însa; nu avem aicea cetate stătătoare. Să căutăm pre cea viitoare să o aflăm, că aceea este moştenirea noastră cea stătătoare. Pentru aceea, nimic să nu avem mai de cinste întru această lume, ca moştenirea veacului ce va să fie şi ca veselia cea adevărată. De aceasta să ne aducem aminte. Cu acestea să ne veselim sufletele noastre, gîndind de moarte şi de viaţa cea fără de moarte. Acestea sînt porţile prin care vom trece la viaţa cea de veci în veacul ce vine. Aceste porţi stau împotriva noastră. Una din ele este groaznică şi cu durere, este moartea care duce trupul în pămînt şi în putrejune. Alta, foarte veselă şi frumoasă, este învierea care ne duce din întunerec în lumină, din moarte în viaţă, de pre pămînt în Ceriu (Ioan 5,24).

Pentru aceea şi ziua şi noaptea să ne aducem aminte de aceea; în viaţa curată şi fără de păcate să petrecem; să ne gătim de moarte şi de înviere; să ne împodobim sufletele noastre cu toate podoabele cele sufleteşti şi cu toate faptele cele bune. Atunci vor lumina bunătăţile tale înainte cetelor îngereşti, înaintea a toată lumea, şi te vei veseli cu drepţii întru veselie neîncetată, întru binele acela carele scrie Pavel Apostol (I Corineni 2,9), că nici ochi l-au văzut, nici urechi l-au auzit, nici la inimă a intrat Împărăţia cea de sus a Ceriului, care noi toţi să o dobîndim, pentru darul Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este toată ţinerea, slava şi cinstea, dimpreună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi întru vecii vecilor netrecuţi şi nesfîrşiţi. Amin.

3 responses to “Cazanie la Duminica a XX-a după Rusalii

  1. tutenes 26 Octombrie 2010 la 13:24

    Doamne ajuta !
    Sa ai spor duhovnicesc in lucrarea aceasta .
    Daca ai o cazanie in format pdf vreau si eu !

  2. zoro 10 Iulie 2011 la 17:42

    Pina reusesc sa-mi cumpar,va rog si eu cazania in format pdf! Va rog,multumesc.Astept.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: