πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Fragment din cartea Înfruntarea jidovilor, scrisă de ieromonahul Neofit (1803)

Întrebarea întîi

Dumnezeu Tatăl Însuşi zice către Avraam: „Şi voi pune legătura Mea semnul tăierii împrejur, întru tine şi întru seminţia ta după tine, să fie legătură pînă în veci” (Facere 17;60,13). Adică pînă la sfrîşitul lumii. Şi Hristos al vostru zice că El n-a venit să strice Legea; pentru ce dar voi, creştinii, nu păziţi tăierea împrejur şi stricaţi legea lui Moise?

Răspuns

Ascultă, o jidovule, bine a zis Moise de voi: „Şi n-a dat Domnul Dumnezeu vouă inimă să ştiţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, pînă în ziua de astăzi” (Deuteronom 29,43). Şi adevărat numai simţirile trupeşti le aveţi, dar cu cele duhovniceşti sunteţi morţi. Cum zice Isaia (65,15): „Şi pe tine te va omorî Domnul Dumnezeu”.

Cum nu ai tu, hahamule, atîta înţelegere, dacă cuvîntul „pînă în veci” tu îl tîlcuieşti „pînă în sfîrşitul lumii”?

Iar unde zice David: „În toate zilele bine Te vor cuvînta şi vor lăuda numele Tău în veac; şi în veacul veacului” (Psalmul 144,2).

Iar Sirah zice: „Bine să cuvînteze tot truul numele cel sfînt al Lui în veac şi în veacul veacului” (Sirah 2,22)

Pînă cînd dar se înţeleg acele trei veacuri, dacă un veac se înţelege pînă la sfîrşitul lumii?

Arătat este că cuvîntul singur „în veac” nu înseamnă „pînă la sfîrşitul lumii”, ci pînă la o vreme îndelungată. Şi cuvîntul „în veac şi în veacul veacului” este mai îndelungat, sau poate că pînă la sfîrşitul lumii, cum puţin mai jos voi scrie pe larg.

Să vedem la cartea a doua a lui Moise unde învaţă Moise pe jidovi dreptăţile: „De vei cumpăra un rob jidov, şase ani să slujească ţie. Iar în al şaptelea an să iasă slobod; de va veni singur fără de muiere, singur să iasă, iar de va veni cu muiere, cu muiere să iasă, iar de-i va da lui stăpînul muiere şi va naşte copii, muierea cu copii să rămînă la stăpînul său şi el singur să meargă slobod.

Iar de va răspunde robul zicînd: „Iubesc pe Domnul meu şi muierea mea şi pruncii mei, nu mă voi duce slobod”, să-l ducă pe el Domnul său la judecata lui Dumnezeu, şi atunci să-l ducă pe el la uşă şi să-i găurească stăpînul său urechea cu sula, şi îi va sluji pînă în veci” (Deuteronom 15,12-17)

Acum să te întreb şi eu, hahamule, cum tîlcuieşti tu cuvîntul „în veci”, va să zică pînă la sfîrşitul lumii a trăit stăpînul acela, sau robul acela a trăit pînă la sfîrşitul lumii? Nicidecum. Ci prin cuvîntul „în veci” se înţelege pînă în anul al cincizecilea.

Cum zice Moise: „Şi veţi sfinţi anul al cincizecilea” (Leviticul 25,10)

Ani, care în limba evreiască se numesc (iuvilis), şi aceşti cincizeci de ani se cheamă „un veac mic”. Iar cincizeci de iuvilis, adică cincizeci de „veacuri mici”, se cheamă „veac mare”.

Şi a zis Dumnezeu către Avraam: acest veac mare, să fie semnul tăierii împrejur, care face două mii şi cinci sute de ani. Să vedem la Cazanie în ziua de Sfîntul Vasile cel Mare, unde se face pomenire de tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos, şi vei afla acolo scris cum că de la Avraam pînă la Hristos au trecut două mii patru sute şi şase ani, mai trebuie încă 94 de ani, ca să se împlinească veacul de care a zis Dumnezeu către Avraam.

Pentru aceea zice David: „Mai înaintne de veac ai lucrat mîntuire în mijlocul pămîntului”, adică la Golgota. (Psalmul 73,13)

La fel şi duhurile cele necurate au strigat către Iisus: „Pentru ce ai venit mai înainte de vreme?” (Matei 8,29)

Arătat este că Hristos n-a aşteptat să se împlinească veacul tocmai două mii şi cinci sute de ani, ci a venit cu nouă zeci şi patru ani mai înainte.

Căci Hristos „este mult milostiv şi mult îngăduitor este la cei păcătoşi (Ieşirea 34,6), că nu-i pierde îndată, ci le aşteaptă pocăinţa. Aşa milostiv este şi la drepţi, şi cînd vrea Hristos să-i mîngîie pentru faptele lor cecle bune, nu zăboveşte, ci îndată aduce bucuria în lume”. Cum aflăm cînd a vrut Dumnezeu să aducă potop pe pămînt, pentru fărădelegile oamenilor (Facere 6,13). A dat Dumnezeu lor vreme de pocăinţă o sută de ani prin Noe, că ar fi putut Noe să facă corabia în vreme de cinci sau de şase ani şi el a făcut-o în o sută de ani, că a aşteptat Dumnezeu întoarcerea lor.

Aşa şi aici a venit Hristos cu nouăzeci şi patru de ani mai înainte de veac.

Arătat este că unde zice în Scriptură cuvîntul „în veac”, va să zică două mii şi cinci sute de ani; iar unde se află în Sfînta Scriptură „în veac şi în veacul veacului” cuprinde şapte mii şi cinci sute de ani, şi poate că atunci va fi şi sfîrşitul.

Cum zice David: „El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-a pre ele în veac şi în veacul veacului, poruncă a pus şi nu va trece” (Psalmul 148,5-6), adică: nu va trece cerul şi pămîntul.

Peste acele trei veacuri multe mărturii s-ar putea afla şi în Sfînta Scriptură pentru sfîrşitul veacului.

Dar, de vreme ce Însuşi Domnul Hristos zice: „Că sfîrşitul nu este ştiut nici de îngeri” (Marcu 13,32), pentru aceea, nu se cade să ne întindem noi mai mult decît poate firea omenească, că nu ne este vorba pentru sfîrştul lumii, ci ca să ştim cît cuprinde un veac, adică două mii şi cinci sute de ani.

Iar în multe locuri se zice numai un veac, ceea ce poate însemna şi pînă la sfîrşitul lumii, dar acolo trebuie să mai scrie un semn.

Zice David: „Împărăţi-va Domnul în veac” şi ca să nu gîndeşti, că numai pînă la un veac va împărăţi Domnul, iar mai mult nu, pentru aceea mai adaugă şi zice: „Dumnezeul tău Sioane în neam şi în neam” (Psalmul 145,10). Va să zică fără de sfîrşit va împărăţi Domnul.

La fel zice Isaia: „Şi va fi Domnul în nume, şi în semn veşnic”, adică în semnul Cinstitei Cruci. Şi ca să nu gîndeşti că numai pînă la veac va fi Domnul în nume şi în semn, mai adugă Proorocul şi zice: „Şi nu va lipsi” (Isaia 55,13), pentru că niciodată nu va lipsi numele lui Hristos, nici semnul Cinstitei Cruci.

Iată, am arătat, cu ajutorul Hristosului meu cel dulce, că numai pînă la venirea lui Hristos au păzit tăierea împrejur la trup, iar de la Hristos încoace, este altă tăiere împrejur, cea duhovnicească.

Cum zice Moise: „Pentru aceea tăiaţi-vă împrejur învîrtoşarea inimii voastre” (Deuteronom 10,16). Şi iarăşi: „Şi va tăia Domnul împrejur inima ta, şi inima seminţiei tale” (Deuteronom 30,6).

Zice şi proorocul Ieremia: „tăiaţi împrejur învîrtoşarea inimii voastre bărbaţii Iudei şi cei ce locuiţi în Ierusalim; să nu iasă ca focul mînia Mea, şi să se aprindă, că nu va fi cel ce să o stingă pentru vicleşugu tocmelelor voastre” (Ieremia 4,4) şi „Către cine voi grăi şi Mă voi mărturisi, şi va auzi? Iată netăiete împrejur sunt urechile lor, şi nu pot să audă; iată Cuvîntul Domnului sa făcut lor spre ocară, nu vor voi să-L asculte pe El (adică Hristos)(Ieremia 6,10), şi zice iarăşi Ieremia: „Toate neamurile sunt netăiate împrejur la trup, şi toată casa lui Israil, sunt netăiaţi împrejur la inimă” (Ieremia 9,25).

Iată am dat răspuns la întrebarea cea dintîi. De acum să auziţi şi celelalte întrebări.

[…] Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu am găsit această lucrare scrisă cu slove chirilice la anul 1803 de călugărul Neofit Cavsocalviţiu, fost popă jidovesc – rabin – pînă la vîrsta de 38 de ani, cînd s-a creştinat.  […]

Dr.Marin Popescu

Cartea poate fi descărcată de aici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: