πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Cazanie la Duminica a XXI-a după Rusalii


Întîia parte: Pentru semănatul seminţei; cum pier trei părţi şi numai a patra rodeşte.

Domnul Dumnezeu în multe chipuri şi în multe feluri a grijit de mîntuirea neamului omenesc şi cu mare înţelepciune a grăit către dînşii, uneori deschis şi la arătare, alteori acoperit şi cu pildă, cum şi aicea, ca de alt oarecine grăieşte de Sine, cum a venit din ceriu ca un semănător să semene cuvîntul bunei vestiri, şi ia pildă din seminţele ce cad pre cale, pre piatră şi în mărăcini, şi grăieşte: Ieşit-a semănătorul.

De unde a ieşit şi unde a venit? Ieşit-a Hristos Fiul lui Dumnezeu, din braţele Părintelui, din Domnia Sa cea înaltă, întru robii Săi cei de jos, din ceriu pre pămînt. Noi către Dînsul n-am putut merge, pentru păcatele noastre, ci Însuşi a venit către noi să mărturisească şi să spună nouă de împărăţia ceriului şi de binele de veci. Aceasta este aşa ca şi cum ar fi nişte vinovaţi ce stau departe, dinafară de curţile împărăteşti, şi vrînd împăratul să-i ierte şi să le dea pace, nu-i bagă înlăuntru, ci însuşi el iese dinafară şi grăieşte cu dînşii. Aşa a făcut şi Domnul nostru Iisus Hristos, împăratul măririi de veci: a ieşit de la scaunul împărăţiei Sale şi a venit către noi.

N-a pierdut pre lucrătorii cei răi şi leneşi, pre noi cari Îl părăsisem şi în locul Lui ne închinăm idolilor şi dracilor, ci cu blîndeţe a grăit cu noi. Nu numai cu cuvîntul şi cu învăţătura a grijit de noi, ci încă S-a şi trudit şi ca un plugar a ostenit. A ieşit întru această lume ca un plugar în ţarina sa, să trudească, iar nu să odihnească. Plugarului nu se cade să odihnească. Sfinţia Sa Hristos în chipul unui plugar, carele cu acest gînd seamănă, ca nici un grăunţ să nu piară, ci toate să facă roadă, iar care grăunţ cade în laturi pre cale, sau pre piatră, sau pre spini, acesta nu se face cu voia semănătorului; Sfinţia Sa Domnul Hristos, zic, cu acest gînd a semănat sămînţa cuvîntului Său, ca să nu pieie nici unul, cu toţi să se mîntuiască.

Este în afară de voia lui Dumnezeu cînd nu primesc toţi într-un chip cuvîntul Lui, ci însăşi arătura, adecă inima oamenilor, este vinovată. Întru aceasta cuvîntul lui Dumnezeu se aseamănă seminţei, întîiu pentru aceasta, că precum este aruncată sămînţa în pămînt pentru roadă şi pentru spor, aşa şi cuvîntul lui Dumnezeu este seănat întru inimile oamenilor. Al doilea, pentru hrană se închipuieşte cuvîntul lui Dumnezeu, seminţei; că precum iese din sămînţă hrană de viaţă trupească, aşa şi din cuvîntul lui Dumnezeu iese hrană sufletească întru viaţa de veci. Al treilea, pentru aceasta se cheamă cuvîntul lui Dumnezeu sămînţă, căci precum sămînţa nu face roadă în fiece pămînt, aşa şi cuvîntul lui Dumnezeu nu face roadă întru inima fieştecăruia om, cum se arată întru Sfînta Evanghelie de astăzi, care zice că semănătorul semănînd sămînţa sa, una a căzut lîngă cale, a fost călcată şi apoi mîncată de paseri. Calea este inima oamenilor, prin care trec şi se petrec gîndurile ca nişte valuri de mare, care intră şi ies cum ar umbla printr-o cîrciumă mulţime de oameni. Întru acea inimă, un gînd iese, iar în locul lui mai multe intră. Întru acea inimă nu se poate acoperi să facă roadă cuvîntul lui Dumnezeu, cu este călcat şi sfărîmat de picioarele gîndurilor celor rele şi este mîncat de paseri, adecă de dracii văzduhului.

A doua sămînţă este aceea carea cade pre pămînt petros şi răsare curînd, dar pentru că n-are umejune, cînd răsare soarele ea se vestejeşte şi seacă. Aceştia sînt acei cari cu osîrdie ascultă cuvîntul lui Dumnezeu, cu drag îl primesc şi laudă pre acela ce spune, iar vreme multă întru sine nu-l ţin; căci grijile şi valurile cu care sînt împietrite inimile lor, nu lasă să se înrădăcineze cuvîntul lui Dumnezeu întru dînşii. Sînt seci căci n-au umejune de umilinţă, sau de lacrimi, sau de smerenie, ca şi o piatră pre care măcar că răsare sămînţa, totuşi cît o loveşte fiebinţeala soarelui, îndată seacă. Fierbinţeala care seacă sămînţa cuvîntului lui Dumnezeu este ceasta: Întîiu, cît aude cineva cuvîntul lui Dumnezeu, tot cu drag îl primeşte, pînă nu se vădeşte păcatul acela întru carele este împietrită inima lui, care păcat nu este bucuros să-l părăsească. Curvarul cînd aude vădindu-se faptele altora ca tîlhăria furtişagul, uciderea, ascultă cu drag; iar dacă îl atinge de curvie întru care este împietrită inima lui, îndată se mîhneşte, se scîrbeşte şi învăţătura aceea nu-i place. Al doilea, pînă atunci ţine minte cuvîntul lui Dumneze, pînă este în pace de supărarea diavolului; iar cît simte supărare şi fierbinţeală de la vrăjmaşul, îndată uită cuvîntul lui Dumnezeu. Al treilea, cînd văd că le este ceva greu a ridica dupre învăţătura cuvîntului lui Dumnezeu, ori pagubă întru agonisită pentru milostenie ce le este a da, ori cu sine a trudi şi a posti, îndată şi aceştia cad din învăţătura cuvîntului lui Dumnezeu. Al patrulea, cînd vine pre dînşii năpaste şi grijă de la împăraţi, de la cei mai mari păgîneşti, pentru lege şi pentru credinţă, cum a venit creştinilor în zilele lui Neron, ale lui Diocliţian şi ale altor împăraţi tirani. Şi atunci unii au răbdat şi au dobîndit cununi de mucenicie, alţii au căzut din credinţă şi au pierit.

A treia sămînţă a căzut în spini, a crescut puţintel, iar dacă se înălţară mărăcinii, o împresurară şi nici aceasta n-a făcut roadă. Mărăcinii sînt avuţia. Ceia ce au avere, mare grijă şi valuri au pentru ea. Cum îneacă mărăcinii sămînţa, aşa şi averea îneacă cuvîntul lui Dumneze. De n-ar fi tîlcuit Însuşi Hristos că mărăcinii sînt avuţia, s-ar crede că numai mărăcinii, adecă spinii înghimpă şi vatămă, iar avuţia îndulceşte. Dar de vei socoti în ce chip strică averea cuvîntul lui Dumnezeu, atunci vei crede acest tîlc: întîiu, avuţia face grijă în gînd. Acei cari strîng cu lăcomie, nici odinioară n-au linişte în gînd, ci totdeauna se înmulţesc griji pentru dînşii. Pentru aceea este zis la întîia carte către Timotei (6,9): „Ceia ce vor să se îmbogăţească, cad în griji şi în năpăşti mari”. Al doilea, averea este vrăjmaşă lucrurilor celor bune, că nu poate să se roage curat fără de gînduri, nici îşi poate înălţa mintea către Dumnezeu, acela ce este cuprins de avuţia nedreaptă. Pentru aceea este zis (Matei 6,21): „Unde este avuţia ta, acolo este şi inima ta”. Al treilea, spinii adecă averea, îneacă cuvîntul lui Dumnezeu cu valurile ce lacomii au peste măsură împrejurul averei lor. Măcar că şi ascultă cuvîntul lui Dumnezeu, însă mai mult gîndesc de bani cum îi vor adauge. Acelor ce se îmbogăţesc cu nedreptul, nici odinioară nu le ajunge, şi acolo cuvîntul lui Dumnezeu n-are loc, căci este înecat de acele griji.

A doua parte: Pentru cele trei părţi din sămînţa cuvîntului lui Dumnezeu ce piere întru inimile oamenilor, şi pentru a patra sămînţă ce face roadă.

După pilda ce a grăit Domnul Hristos întru această Sfîntă Evanghelie cunoaştem, că trei părţi din oameni pier şi numai a patra parte se mîntuiesc.

Cei dintîiu sînt ca o arătură în care nu intră cuvîntul lui Dumnezeu, căci le este greaţă de dînsul, cum ar fi un bolnav ce-i este greaţă de bucate. Precum de bolnavul ce-i este greaţă de bucate, nici o nădejde nu este, aşa şi de ceia ce le este greaţă de cuvîntul lui Dumnezeu, o nădejde slabă este de mîntuire.

Cei de-al doilea sînt către ascultarea cuvîntului lui Dumnezeu ca o arăură în care, măcar că şi intră sămînţa şi răsare, dar îndată seacă. Aceia sînt ca o nişte bolnavi, cari, măcar că nu le este greaţă de bucate, dar dacă mănîncă, nu le pot înghiţi. Precum de acei bolnavi puţină nădejde este de sănătate, aşa şi de mîntuirea acestora.

Cei de-al treilea sînt ca o arătură în care, măcar că şi intră sămînţa, însă roadă nu face. Într-aceştia cuvîntul lui Dumnezeu este ca nişte bucate ce nu se mistuiesc, ci mai mult îngreuiază decît satură. Şi de aceştia este nădejde ca şi de ceialalţi.

Cei de-al patrulea sînt acei care primesc cuvîntul lui Dumnezeu cu inimi bune şi drepte, şi fac rod întru răbdare. Pre aceştia Dumnezeu îi aseamănă pămîntului celui bun. Precum rodeşte pămîntul cel bun din puţin mult, aşa şi aceştia din puţină învăţătură multe şi mari fapte bune fac. Din puţină sîrguinţă a lor, Dumnezeu le adauge cu miile binele şi darurile întru împărăţia ceriului. Pentru puţina dare, acolo îi îmbogăţeşte cu avuţie cerească nemăsurată. Cu cît este mai înalt ceriul de pămînt, cu atîta este mai mare şi plata lui Dumnezeu decît lucrul cel bun ce lucrează cineva pre lume. Cum este pămîntul cel bun ce rodeşte în toate vremile, aşa şi aceştia, şi în răutăţi, şi în griji, şi în frică, şi în nevoi, şi în năpăşti, stau tare lîngă cuvîntul lui Dumnezeu şi lîngă credinţa Lui. Aceasta este roada care o fac întru răbdare.

Pentru aceea, să socotească cine cum este întru inima sa, şi cine cu ce gînd ascultă cuvîntul lui Dumnezeu, căci pentru aceea scrie Evanghelistul, că grăind Domnul Hristos aceste cuvinte, strigă: „Cine are urechi de auzit să audă”. Strigă Hristos cu cuvîntul, cu lucrul, cu viaţa, cu moartea, ca să ne întoarcem către Dînsul; strigă celor surzi să audă; strigă celor ce dorm ca să se trezească; strigă celor leneşi să se simtă; strigă celor neînţelegători să înţeleagă; strigă celor rătăciţi să se întoarcă; strigă celor păcătoşi să se pocăiască; strigă cu Scripturile în toată zilele, cu slugile sale: cu arhiereii, cu preoţii, cu toţi învăţătorii bisericii; strigă tuturor de orice vîrstă – bătrînilor, tinerilor; sănătoşilor, bogaţilor, săracilor, strigă să-şi aducă aminte de moarte, de ziua cea înfricoşată a judecăţii Lui, cînd va veni întru slava Sa cu toţi sfinţii îngeri (Mat.25,31) şi de prăpastia iadului unde se vor munci păcătoşii cari nu se pocăiesc; strigă să-şi aducă aminte după aceea de împărăţia ceriului şi de plata aceea ce va să o dea Dumnezeu întru acea zi: bunătatea, frumuseţea, dulceaţa, odihna, veseli întru împărăţia cea de sus a ceriului, pre care noi toţi să o dobîndim, pentru mila şi darul Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este toată mărirea, cinstea, ţinerea şi închinăciunea, împreună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi întru veci netrecuţi şi nesfîrşiţi. Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: