πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

„Achindin, care a rostit cuvinte hulitoare împotriva Bisericii lui Dumnezeu, să fie anatema!”

Din viaţa Sf.Sava Vatopedinul, scrisă de Sf.Filothei Kokinos (sec.XIV), ucenicul Sfîntului Sava

Vedenia aceasta a avut-o Sfîntul Sava în vremea cînd era nelămurit în legătură cu problema apărută atunci, a ereziei lui Achidin. (Cuvintele în ghilimele sunt ale Sfîntului Sava, celelalte sunt ale Sfîntului Filothei)

„Era noapte şi mă rugam mult. Am făcut rugăciune neîntreruptă şi stăruitoare pentru problema aceasta. Timpul trecea şi apăreau zorii. La un moment dat mi s-a părut că am adormit. Dar nu era somn, ci o amorţeală a simţurilor trupeşti, care-mi ţinea mintea între somn şi veghe.

Se făcea că stau într-o biserică spaţioasă şi măreaţă. Un cor strălucitor de arhierei a ieşit din altar cu mult fast şi strălucire. Îndată ce au ieşit pe uşile împărăteşti, n-au urmat toţi acelaşi drum, ci s-au despărţit în două, ca un rîu. Jumătate au completat spaţiul din dreapta, înconjurîndu-l. Au început de la stîlpul porţii împărăteşti şi au continuat să stea drepţi şi măreţi în faţa sfintelor icoane. Stăteau spate în spate, lipiţi, aşezaţi ca într-un lanţ. Cealaltă jumătate s-a aşezat la fel, în spaţiul din stînga.

Un respect negrăit stăpînea pretutindeni. Toţi erau gînditori, toţi cugetau, toţi se concentrau. Totodată acolo se afla o mare mulţime de oameni. Cu toţii îi priveam pe arhierei cu teamă şi respect.

Atunci am văzut pe cineva care semăna cu un diacon, ieşind singur din acel altar. Strălucitor şi luminos la chip şi la veşminte, părea un înger venit să aducă porunci minunate. În mînă ţinea o carte, gata să citească ce scria în ea. S-a înclinat în dreapta şi în stînga în faţa celor prezenţi, a păşit drept şi a urcat pe scările amvonului. Mai întîi a tăcut puţin şi a atras toate privirile asupra lui, cum era firesc. Astfel i-a făcut pe ascultători să fie şi mai atenţi. O tăcere adîncă stăpînea încă pretutindeni. Atunci a deschis cartea – ce privelişte înfricoşătoare! – şi a spus: „Achindin, care a rostit cuvinte hulitoare împotriva Bisericii lui Dumnezeu, al doilea Iuda, trădătorul evlaviei, al doilea Arie, sfîşiind ca şi acela Biserica lui Hristos, apostatul, vrăjmaşul şi războinicul vădit al adevărului, să fie anatema!”

La auzul acestor cuvinte, corul acela strălucitor al arhiereilor a rupt tăcerea, şi împreună cu mulţimea a rostit aceleaşi cuvinte: „Anatema!”. Acest vuiet negrăit a devenit din ce în ce mai puternic, repetînd de multe ori cuvîntul. Atunci şi eu, ca şi cînd m-ar fi împins o putere nevăzută, am strigat acelaşi cuvînt ca şi ceilalţi. În clipa aceea mi-am revenit în sine. Vederea aceasta minunată mi se stinsese, însă gura mea rostea încă cuvîntul acelei hotărîri îngereşti: „Anatema!”

Acestea s-au întîmplat în vedenia Sfîntului Sava. Care învăţat în cele sfinte se va îndoi că această hotărîre a venit din cer? Cine se va îndoi că acea carte este a întîilor-născuţi, scrişi în ceruri (Evrei 12,23). În ea sunt scrise numele celor care urmează tradiţia apostolică, după cum menţionează hotărîrea: „Bucuraţi-vă, că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10,20). Şi invers, de acolo sunt şterse numele potrivnicilor Ortodoxiei, şi sunt anatemizaţi într-un glas, de către întreaga Biserică cerească.

din „Viaţa Sfîntului Sava Vatopedinul”, Ed.Grădina Maicii Domnului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: