πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Cuv.Isaia Pustnicul: Despre bucuria sufletului care slujeşte lui Dumnezeu

Mai întîi te salut în frica lui Dumnezeu şi te îndemn să fii desăvîrşit după bunăvoinţa Sa, pentru ca osteneala ta să nu fie zadarnică, ci nevătămată, şi Dumnezeu să o primească cu bucurie.

Negustorul care a dobîndit cîştig se bucură; cel ce a învăţat meserie se bucură şi nu mai ia aminte la ostenelile răbdate ca să înveţe. Cel ce şi-a luat soţie, se bucură în inima sa dacă ea îi dă odihnă şi este grijulie, căci are încredere într-însa (Proverbe 31:11). Ostaşul care luptă pentru împăratul, înfruntînd moartea, merge înainte, pînă ce primeşte cunună. Toate acestea sunt lucruri ale acestei lumi trecătoare, şi cei ce le fac se bucură că au sporit în lucrul lor.

Te gîndeşti tu acum, ce bucurie va avea sufletul celui ce slujeşte lui Dumnezeu cînd va ajunge la capătul ostenelilor sale? Cînd el va pleca din această lume, lucrul său va merge înainte, şi îngerii se vor bucura împreună cu el, cînd vor vedea că a scăpat de puterile întunericului. Căci îngerii merg împreună cu el, cînd sufletul iese din trup. Atunci îi ies înainte toate puterile întunericului, ca să-l oprească, căutînd să vadă dacă nu cumva vor găsi la el ceva din lucrurile lor. Atunci îngerii nu luptă cu dînşii, ci faptele pe care omul le-a făcut, care îl înconjoară şi-l păzesc de mîinile acelora. Dacă biruiesc lucrurile sale, atunci îngerii merg înaintea lui cîntînd, pînă cînd ajung la Dumnezeu cu bucurie. Şi în acel ceas, sufletul uită toate lucrurile lumii şi toată osteneala sa.

Să ne străduim, deci, din răsputeri, pentru ca în această scurtă vreme să săvîrşim fără pată lucrul nostru, ca să putem scăpa de mîinile puterilor care ne vor ieşi înainte, căci sunt rele şi fără milă. Ferice de acela la care aceia nu vor găsi nimic, căci bucuria, fericirea, odihna şi răsplata sa vor fi fără margini. Toate cele ale lumii acesteia trec; fie negustoriile, fie însurătorile, fie cele despre care am mai pomenit.

Fraţi preaiubiţi, să ne străduim cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu. Poate bunătatea Sa se va milostivi de noi şi ne va da putere să biruim, prin faptele noastre, puterile răului care vor ieşi înaintea noastră. Să ne străduim, deci, cu inima tare, şi să ne agonisim dorirea după Dumnezeu; aceasta ne va scăpa din mîinile desfrînării, cînd ea va ieşi înaintea noastră. Să iubim dragostea de săraci, pentru ca ea să ne scape de iubirea de argint, cînd va ieşi înaintea noastră. Să ne agonisim răbdarea pentru toate, care ne va păzi de deznădejde, cînd ea va ieşi în întîmpinarea noastră.

Să iubim pe toţi fraţii noştri, neavînd faţă de nimeni ura în inimă şi nerăsplătind cu rău nimănui (Romani 12:17), că aceasta ne va păzi de zavistie, cînd ea va ieşi înaintea noastră. Să căutăm cinstea aproapelui, nevătămînd pe nimeni cu mustrarea, şi ea ne va păzi de bîrfeală, cînd ea va ieşi înaintea noastră. Să dispreţuim bogăţiile şi slava lumii, ca să scăpăm de invidie, cînd ne va ieşi înainte. Să ne deprindem limba la grăirea de Dumnezeu, la dreptate şi la rugăciune, pentru ca să ne păzească de minciună, cînd va ieşi înaintea noastră. Să ne curăţim trupul şi inima de poftă, pentru ca să ne izbăvim de necurăţie, cînd aceasta va ieşi înaintea noastră. Să iubim smerenia, în toate răbdînd cuvîntul aproapelui, chiar dacă ne răneşte sau ne ocărăşte, şi ea ne va păzi de mîndrie, cînd ea ne va ieşi înainte.

Toate aceste patimi sunt poticnire pentru suflet cînd iese din trup, pe cînd virtuţile, dacă le-a agonisit, îl ajută. Care om înţelept n-ar merge pînă la moarte, numai să scape de acestea?

Să facem tot ceea ce putem şi puternic este Domnul nostru Iisus Hristos să ajute slăbiciunii noastre. El ştie că omul este vrednic de milă şi-i dă timp de pocăinţă, cît se află în trup, pînă la cea din urmă suflare. Să ai gîndul întreg la Dumnezeu şi El te va păzi. Nu lua aminte la lucrurile lumii, punîndu-ţi în ele nădejdea de mîntuire, căci le vei părăsi şi vei pleca. În ceasul acela vei găsi bună nădejde (II Tes. 2:16), numai în ceea ce-ai făcut pentru Dumnezeu.

One response to “Cuv.Isaia Pustnicul: Despre bucuria sufletului care slujeşte lui Dumnezeu

  1. FloareAlbastră 11 Noiembrie 2010 la 16:11

    „Că se cuvine celui ce se apropie drept de buna credință să curețe mai întîi prin făptuirea cea bună cugetul său și așa să privească apoi deșertăciunea celor trecătoare și vremelnicia părutelor desfătări,și de aici să își ia zborul,și să-L dorească pe Mire,Ce a făgăduit bunătățile veșnice.”(Fericitul Theodorit al Cirului) Iată adevărata psihologie,adevărata cunoaștere a firii umane și a rostului acesteia…iată unde o găsim!Dacă îmi arată cineva o mai puternică, mai sigură,veridică sursă de cunoaștere a omului,a vieții și a fericirii(a lucrurilor mai presus de fire,nemaivorbind) decît cea concepută în scrierile duhovnicești ale Sfinților Părinți…(de fapt,cine poate să’mi arate..cine e în măsură să depășească rațiunea,afară numai de cei care au primit har și Duh??!).Nimeni nu’l cunoaște mai bine/temeinic pe om,decît Cel ce l’a zidit pre el.(Și le aflăm pe toate de la cei prin care ne’a vorbit).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: