πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos: Ce este sufletul omului?

Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos

Sufletul este totul pentru om. Am putea spune că este viaţa şi dumnezeul trupului nostru pămîntesc. Dumnezeu i-a dat acestuia posibilitatea de a-l însufleţi şi de a-l cîrmui, de a-l odihni şi de a-l încălzi cu căldură. Fără acesta, trupurile noastre ar fi lut, cenuşă şi praf.[…]

Firea omului este duhul înţelegător, uşor, foarte înţelept şi fin, foarte liniştit, dulce şi blînd, alcătuit cu har şi frumuseţe peste mădulare nevăzute, foarte cuviincioase şi foarte plăcute lui Dumnezeu şi cetelor sfinţilor îngeri.

La început, sufletele tuturor oamenilor strălucesc mai mult decît soarele. Însa cu cît înaintează în vîrstă, primesc înfăţişarea potrivită cu faptele lor. Sufletele celor virtuoşi nu au toate aceeaşi strălucire. Strălucirea depinde de cît de mult s-a străduit fiecare să se curăţească prin nevoinţa pentru virtute. Potrivit cu nevoinţa, se luminează şi sufletul. Cu cît rabdă cineva mai multe osteneli şi mîhniri pentru Domnul, cu atît urcă şi se apropie de El; şi cu cît se apropie de El, cu atît se luminează şi devine dumnezeu după har prin împărtăşirea de Duhul Sfînt.

Fierul, din negru şi rece cum este, cu cît stă în foc mai multă vreme, cu atît mai mult se luminează şi se încălzeşte. La fel se întîmplă şi cu oamenii. Foc este Duhul Sfînt, fier negru sîntem noi, oamenii. Aşadar, cu cît stăruim în post şi priveghere, în rugăciune şi înfrînare, aşa cum ni le-a legiuit Duhul Sfînt, cu atît mai mult străluceşte faţa noastră de curăţie şi de iluminare.

Exact dimpotrivă să cugeţi şi despre cei păcătoşi. Cînd sufletele se dau pruncilor, se păstrează nespurcate pe toată durata sarcinii. După naşterea lor însă, dacă încep să păcătuiască, se întunecă. Şi cu cît se cufundă şi se tăvălesc în păcat, cu atît se înnegresc şi devin ca funinginea.

Multe suflete, cînd se despart de trup, par a fi rănite, altele înfometate şi îmbrăcate în zdrenţe. Unele par a fi pline de lepră, în timp ce altele sînt negricioase ca etiopenii, iar altele negre ca şi cum ar fi pîrlite. Sufletele pomenitorilor de rău seamănă cu diavolii, în timp ce ale ereticilor – cu întunericul cel adînc. Cele ale vărsătorilor de sînge şi ale închinătorilor la idoli – ca să nu merg mai jos – sînt încă şi mai rele!

 Sursa: Sfîntul Andrei cel nebun pentru Hristos, Ed. Evanghelismos, 2005, p. 161-162

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: