πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Cazanie la ziua Sfinţilor şi măriţilor Apostoli Petru şi Pavel

Carte românească de învăţătură la dumenecile preste an şi la praznicele împărăteşti şi la Svenţi mari

Apostolul Petru este de seminţie jidov, dintr’un sat mic ce se cheamă Vitsaida. Pre tatăl lui l’a chemat Iona, însă nu proorocul acela de carele auzim că l’a înghiţit chitul şi iar l’a dat sănătos, ci altul pre numele aceluia. Avea şi alt frate de-l chema Andrei, pre carele toţi îl ştiţi, că a fost şi el în cei doisprezece Apostoli.

Petru luă muiere făcu cu dînsa un făt şi o fată; iar Andrei iubi curăţia şi pentru că întru acele zile era Ioan Botezătorul de mărturisea pocăinţa şi bo­tezul, s’a dus şi s’a dat lui ucenic. Iar dacă a botezat Ioan pre Hristos şi L’a mărturisit pre Dînsul mai mare decît pre sine, auzind Andrei, a lăsat pre Ioan şi s’a dat ucenic lui Hristos.

După cîteva zile a aflat pre frate-său Petru şi a zis către dînsul: Aflat-am pre Mesia ce-L cheamă Hristos. Şi l’a luat cu sine şi l’a dus la Hristos. Iar Hristos dacă a văzut pre Petru a zis: Tu eşti Simon feciorul lui Iona; tu te vei chema Kifa ce se zice Petru.

După aceea acest Apostol a părăsit muierea şi casa sa şi toate valurile lumii, de bună voea sa. Pentru aceea şi Hristos l’a cinstit pre dînsul şi l’a făcut mai mare Apostolilor şi a zis: Tu eşti Petru şi pre piatra ta, adecă pre credinţa ta, voiu zidi Biserica Mea, şi porţile iadului, adecă gura ereticilor, nu va putea să o risipească. Şi îţi voiu da cheile Împărăţiei Ceriului, şi ce vei lega pre pămînt, fi-va legat şi în Ceriu; şi ce vei deslega pre pămînt, fi-va deslegat şi în Ceriu.

Acest Apostol pre mare a umblat ca şi pre pămînt uscat. Acesta a văzut şi minunea ce a făcut Hristos la schimbarea Sa la faţă în muntele Tavorulul, şi a auzit glasul Părintelui din Ceriu. Şi altele multe spu­ne Sfînta Evanghelie de dînsul.

Domnul nostru Iisus Hristos dacă a răbdat munci de bună voea Sa şi cu moartea Sa a călcat pre cel ce avea puterea morţii, adecă pre diavolul şi a înviat a treia zi din morţi, atuncea acest Apostol Petru a fost înaintea Apostolilor tuturor, şi a fost ca o gură altor Apostoli şi în Învăţători; căci pentru învăţătura lui s’a umplut numărul celor doisprezece Apo­stoli, cînd a zis să arunce sorţi, să vadă pre carele va alege Dumnezeu în locul Iudei. Şi iarăşi pentru mîngîierea cuvintelor lui ce a grăit în ziua Rusali­ilor, a crezut trei mii de oameni, precum scrie la Fap­tele Apostolilor. Acesta a tămăduit şi pre un olog din naştere, ce zăcea înaintea porţii Bisericii ce se chema poarta frumoasă. Acesta pre Anania şi pre muierea sa Sapfira cu cuvîntul său i-a omorît, pentru că ţineau întru ascuns din banii ce erau să-i dea la obştea Apostolilor. Atîta dar dobîndise din pu­terea Duhului Sfînt, încît şi umbra lui, pre ce bol­nav ajungea de-l umbrea, el se tămăduia. Acesta şi pre un bolnav ce zăcea de opt ani în pat l’a tămăduit în Lida. Acesta a înviat şi pre o fată ce o chema Tavita în cetatea Iopia. Acesta şi în Kesaria a botezat pre păgînul Cornilie sutaşul. Acesta a deschis limbilor uşa credinţei, învăţînd că Dumnezeu nu se întoarce de către nimenea: nici de către jidov, nici de către elin, cine va vrea să se pocăiască.

Pre acesta, Irod împărat ce-l mai chema şi Agripa, l’a prins de l’a legat şi l’a băgat în temniţă, şi a doua zi vrea să-l taie; dar preste noapte îngerul lui Dumnezeu l’a scos pre dînsul din temniţă.

De-acii multe ţări şi multe locuri umbla, învăţînd cuvîntul lui Dumnezeu şi puind preoţi şi episcopi credincioşilor lui Hristos, pînă ce a sosit tocmai şi la cetatea Roma, şi acolo în toate zilele se aduna mul­ţime de oameni şi-i învăţa să creadă întru unul Dum­nezeu Părintele Atotţiitorul, şi întru Unul născut Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, şi întru Duhul Sfînt făcătorul de viaţă, Care iese şi purcede de la Părintele. Acestea învăţînd sfîntul Apostol, mulţi se botezau şi credeau în Hristos.

Întru acea vreme era în Roma un om vrăjitor şi fermecător anume Simon, pre care îl adusese din Antiohia împăratul Romei Claudie, ca să-l omoare pentru vrăjiturile lui şi pentru ciudate lucruri ce fă­cea cu farmecele lui. Iar dacă a mers înaintea împă­ratului, în loc să-l omoare, l’a cinstit şi l’a mărit atîta cît i-a făcut şi chipul lui şi l’a pus între două ape ce se cheamă una Tiveria alta Rîmul, şi pre acel chip scria aşa: Simoni deo sancto, adecă lui Simon dum­nezeului celui sfînt, căci atîta amăgise spurcatul pre împăratul Claudie cu farmecele lui şi pre Romani, încît i se închinau lui toţi ca unui dumnezeu.

Acest Simon văzînd lucrurile şi minunile ce fă­cea Petru Apostolul lui Hristos, încă şi învăţăturile ce învăţa şi pre păgînii cîţi se întorceau către Hri­stos, numai putea să tacă şi să-şi ascundă răutăţile sale, şi cunoscînd că preste puţină vreme se vor vădi farmecele lui şi-l vor urî Romanii de nu i se vor în­china; – a început la arătare a se pune împrotiva învăţăturei lui Petru. A adunat mulţime de oameni şi a început a face arătări înaintea lor: morţi arăta că învie, şi erau tot draci de se arătau în locul morţi­lor; ologi făcea de umblau şi alte arătări multe mincinoase făcea. Şi nu numai cu alţii făcea acestea, ci şi el însuşi se făcea uneori cu două obraze, alteori cu trei; uneori se făcea şerpe, alteori pasere zburătoare; de multe ori intra şi în foc şi nu ardea. Acestea toate le făcea cu năluciri drăceşti pentru ca să înşele pre cei proşti. Deci Simon acela unele ca acestea fă­cea; iar Apostolul avînd puterea adevăratului Dum­nezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, toate meş­teşugurile lui le arăta mincinoase.

Mai apoi dacă a văzut spurcatul Simon că meş­teşugurile lui nu pot prinde înaintea Apostolului, s’a lăudat că va ridica mulţimea oamenilor şi vor ucide pre Petru. Şi cînd a fost într’o zi mare, a făcut o cunună de dafin şi o a pus în capul său. După aceea s’a suit pre o biserică elinească înaltă. Toţi Romanii acolo fiind adunaţi, Simon pre acel loc înalt a stătut şi de acolo către mulţime a strigat şi a zis: o voi oameni Romani, pentru că voi atîta aţi înnebunit şi pre mine adevăratul dumnezeu m’aţi părăsit, şi unui om mincinos – lui Petru – aţi crezut, pentru aceea acum voiu se zic îngerilor mei să vie să mă ia şi să mă înalţe să mă ducă la părintele meu cel ceresc, şi de acolo voiu să vă muncesc ca pre nişte necredincioşi, căci cuvîntul meu nu l’aţi primit. Aceste cuvinte da­că a zis, a lovit în palme şi a început a zbura, căci dracii îl ţineau pre dînsul nevăzut, şi se arăta cum se sue către ceriu, şi foarte sus s’a suit.

Atuncea marele Apostol Petru văzînd că se în­şeală oamenii şi strigă toţi cu glas mare şi zic: mare dumnezeu este Simon, degrab a stătut la rugă şi a zis: Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-l laşi să săvîrşească ce a gîndit el şi ce a vrut, ca să nu se înşele atîta mulţime de oameni. După aceea şi-a ridicat ochii în sus către Simon şi a zis întru auzul tuturor: Vouă vă zic, slugi drăceşti, cu numele lui Hristos pre care mărturisesc eu: de acum să nu-l mai ţineţi, ci să-l lăsaţi întru acest ceas în locul unde este acum.

Acestea dacă a zis Petru, degrab l’au părăsit dra­cii şi l’au lăsat singur. Atunci a căzut Simon, vai de el! de sus, şi s’au sfărîmat oasele lui şi sufletul l’a dat satanei, cu multă durere şi cu mari suspine. Acestea dacă au fost, strigau oamenii cu glas mare şi ziceau: mare este Dumnezeul pre carele mărturiseşte Petru. Atuncea sfîntul Apostol s’a suit într’un loc înalt şi a făcut cu mîna să tacă oamenii, şi a început a-i învăţa pre dînşii cuvîntul lui Dumnezeu. Şi a făcut minuni multe Apostolul întru acea zi şi a mîngîiat oamenii. Şi s’au dus care şi la casa sa.

După aceea a petrecut Apostolul cîtăva vreme în Roma şi le-a pus pre Lin episcop. De acolo s’a dus în Ispania, şi multe cetăţi a cutrierat, şi a mers în Varvaria şi de acolo în Alexandria, unde a pus pre Marcu Evanghelistul episcop, şi s’a dus în Ierusalim de a fost la adormirea Preacuratei Fecioare, cu alţi Apo­stoli, şi de acolo în Eghipet. Şi iar s’a întors în Roma pentru ca să întărească creştinii. De-acia in Mediolan şi în Vretania, ce-i zic acum Englitera. În toate aceste ţări şi cetăţi, cu multă scîrbă umbla, întorcînd pă­gînii către credinţa lui Hristos, zidind Biserici şi puind episcopi. Şi iarăşi a venit în Roma a treia oară.

Fiind Petru Apostolul în Roma şi învăţînd în toate zilele cuvîntul sfintei Evanghelii, mulţi se întor­ceau de cunoşteau pre DumneZeu, nu numai bărbaţi, ci şi mueri. Două din ţiitoarele împăratului Neron, care îi erau lui mai dragi, au crezut în Hristos şi au vrut după aceea să se ţie în curăţie. Pentru aceea au urît amestecarea împăratului, şi n’au mai vrut să se amestece cu împăratul. Acestea văzînd spurcatul împărat Neron, fiind deprins în pofta muierească, s’a scîrbit foarte şi a învăţat să ucidă pre uce­nicii Apostolului şi pre Apostol ca pre un vino­vat. Atuncea slujitorii degrab au prins pre Apostolul Petru, pre Climent şi pre alţi creştini mulţi dimpreună cu Olimpa şi cu Irodion. Deci pre alţii i-au tăiat, iar pre Climent l’au slobozit, că era rudenie împăratului. Pre Petru l’au răstignit cu capul în jos şi cu picioarele în sus, căci însuşi şi-a cerut aşa, zicînd: Nu mi se cade mie să mă răstigniţi ca pre Hristos, că Sfinţia Sa S’a răstignit cu capul în sus, pentru ca să caute către pămînt, vrînd să meargă în iad să izbăvească sufletele de acolo; iar pre mine să mă răstigniţi cu capul în jos, să caut către Ceriu în­tru carele voiu să mă duc. Aşa a fost răstignit o zi, şi şi-a dat în mîna lui Dumnezeu sfîntul şi luminatul suflet. Aşa a fost sfîrşitul lui Petru Apostolul, şi a luat cununa vieţii de veci.

Iar marele Apostol Pavel şi el a fost de seminţie ji­dov din neam mare şi din boeri născut. Moşia lui era din Tars. învăţase legea lui Moisi de la un dascăl mare jidovesc ce-l chema Gamaliil. Îl chema în­tîiu Saul sau Savl, şi ţinea foarte tare legea lui Moisi, şi pentru aceea mult rău făcea creştinilor cîţi cre­deau în Hristos, pentru învăţătura Apostolilor. Acesta a fost îndemnător şi spre uciderea întîiului mucenic Ştefan Arhidiacon, şi altor Apostoli multă şi rea supărare le făcea. Nu părăsea în toate zilele de a băga creştinii în scîrbe şi în nevoi, şi vrea să strice mărturia credinţei lui Hristos.

Aceasta făcînd Apostolul, îi părea că face bine. Pentru că din neştiinţă făcea, pentru aceea şi Dum­nezeu nu l’a lăsat pînă în sfîrşit să piee, ci a vrut să-l întoarcă să cunoască pre Dumnezeu. Cum a fost întoarcerea lui, ascultaţi. Acest Apostol văzînd că se înmulţeşte mărturia sfintei Evanghelii nu nu­mai în Ierusalim, ci şi în Damasc şi printr’alte ce­tăţi, a cerut carte de la arhierei şi de la dascălii jido­veşti, către jidovii ce erau în Damasc, să lege pre toţi creştinii cîţi vor fi acolo, bărbaţi şi mueri, şi să-i aducă în Ierusalim. Ducîndu-se el în Damasc, o lu­mină din ceriu a strălucit pre dînsul, atîta cît a căzut de pre cal jos şi a orbit; şi glas din ceriu a auzit grăindu-i: Savle, Savle, ce mă goneşti? Răspuns-a Savl şi a zis: Cine eşti Tu. Doamne, Cela ce mă strigi? Şi Dumnezeu i-a zis lui: Eu sînt Iisus pre Cela ce tu goneşti. Nevoe îţi va fi să calci în simciaua ţăpii. Răspuns-a Savl cu frică şi cu cutremur şi a zis: Ce-mi zici să fac Doamne? Dumnezeu a zis lui: Du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce ţi se cade să faci. Acest glas şi slugile lui încă îl auzeau şi pre ni­menea nu vedeau. După aceasta l’a tras de mînă ca pre un orb şi l’a dus în Damasc, şi acolo a fost botezat de Anania Apostolul, şi degrab s’au deschis ochii lui.

Ce voiu zice, cîte spun Faptele Sfinţilor Apostoli dacă a crezut! Cîtă nevoinţă şi cîtă rîvnă pentru credinţa lui Hristos! Ce minte poate să gîndească, sau ce limbă poate să spuie truda şi nevoinţa acestui mare Apostol, ce a trudit pentru jidovi şi pentru păgîni să-i întoarcă întru credinţa lui Hristos? Cum nu este putere să numere cineva picăturile mărei şi nisipul, aşa nu poate să spuie cineva trudele şi ostenelile lui, ce a pus pentru credinţa lui Hri­stos şi pentru noi credincioşii Lui. Că ce ţară pre sub soare a fost să nu o fi călcat cu picioarele sale? Sau ce oraş a fost să nu fi luminat cu învăţătura lui? Sau ce limbă şi seminţie a fost să nu să fi îndulcit de cuvintele lui? Şi iarăşi: ce temniţă a fost să nu-l fi avut pre dînsul închis şi legat? că şi în Ierusalim şi în Kesaria şi în Roma şi pretutindenea, în toată lumea, s’a luptat cu oamenii ca cu nişte hiare. Cuvîntul lui Dumnezeu l’a purtat înaintea domnilor şi a împăraţilor, carii au fost necredincioşi şi muncitori, şi după multe bătăi şi legături ce păţea de la dînşii, mai apoi se întorceau şi aceia şi credeau în Hristos.

Pentru aceea acum ascultaţi în ce chip s’a întors şi Ispania de a crezut lui Hristos, pentru învăţătura Apostolului. O muiere oarecarea bogată foarte şi înţeleaptă şi jupîneasă ce o chema Xantipi, avea un băr­bat ce-l chema Prov, şi era domn Ispaniel. Acesta auzise de Apostolul Pavel şi poftea să-l vadă pre dîn­sul şi să audă cuvîntul din gura lui. Şi a fost voea lui Dumnezeu de a căutat jupîneasa aceea din curţile sale spre tîrg, şi întru acel ceas a văzut pre Pavel Apostolul şi nevăzut l’a cunoscut pre dînsul, că nu­mai pre umblet şi pre graiu se cunoştea dintr’alţi oameni, că şi chipul şi faţa lui era veselă şi umbletul chipeş. Şi cît l’a văzut, a cunoscut că poate fi el acela şi a rugat pre bărbatul ei să-l cheme în lăuntru în casă. Dacă a intrat Apostolul în casa lui Prov, s’au deschis ochii sufletului jupînesei aceleea şi a văzut pre fruntea lui Pavel Apostol slove scrise cu aur zicînd aşa: Pavel mărturisitorul lui Hristos. Aceasta dacă a văzut Xantipi, a căzut la picioarele lui şi ce­rea botez. Deci o a botezat şi o a învăţat credinţa lui Hristos; şi a botezat şi pre bărbatul ei Prov, care era rudenie împăratului Neron, şi pre alt boer mare ce-l chema Filoteu, şi după aceea toată mulţimea cetăţii aceleea. Cu acest chip a întors Apostolul şi pre alţi Spanioli.

Iar chipul sfîrşitului lui Pavel Apostol aşa a fost: Neron împărat avea mînie pre creştini, cum am spus şi de Petru Apostol mai înainte; de-aciia şi mai mult s’a îndrăcit şi a ucis pre maica sa Agripina. Ucis-a şi pre un unchiu al său, frate tătîne-său, şi pre muerea lui, Octavia, şi pre alţii mulţi fără de număr. Mai apoi a ridicat gonire mare pre toţi creştinii şi întru acest chip a venit şi la Pavel Apostol, de trecu sabie ascuţită prin grumazii lui, şi i’a tăiat capul lui în Roma de Neron împărat. Zic aşa, că din gruma­zii lui, întru acel ceas în care l’a tăiat, a curs lapte în loc de sînge şi a stropit hainele celor ce-l tăiaseră, pentru aceea au şi crezut în Hristos.

Cade-se şi nouă carii auzim viaţa şi lucrurile sfinţilor Apostoli, să socotim cîte trude şi cîte munci au răbdat pentru ca să ne dea nouă credinţa cea dreaptă pre carea o avem astăzi. Deci, cum avem credinţă bună, sfîntă şi dreaptă, aşa să avem şi lucruri bune, dragoste către fieştece creştin, nu numai către prieteni, ci şi către vrăşmaşi, dragoste către streini şi milostenie către săraci; cu­răţie ce este frumseţe sufletului şi trupului; post ce este temelie tuturor bunătăţilor. Întru aceste lucruri să ne nevoim; întru acestea să ne trudim şi ziua şi noaptea, ca să ne învrednicească Dumnezeu şi pre noi Împărăţiei Sale celei vecinice, – pre carea noi toţi să o dobîndim, pentru darul şi mila Domnului nos­tru Iisus Hristos, a Căruia este cinstea şi mărirea întru veci de veci. Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: