πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Cazanie la Tăierea împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos

TaiereaImprejur2Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, petrece din veci cu Dum­nezeu Părintele Său şi n-are început, nici sfîrşit. Cînd a venit plinirea vremii, S’a născut din Sfînta Fecioară pentru izbăvirea oamenilor. Naşterea lui o a preamărit pre lume nu numai împăraţii şi toţi oamenii, ci şi îngerii. Pentru aceea cine va socoti bine şi acum, minunate lucruri va vedea, pre care a vrut Dumnezeu de le-a făcut întru această zi de astăzi, că Domnul Hristos nu S’a născut numai, ci S’a şi tăiat împrejur a opta zi, ca şi alţi prunci din semin­ţia jidovească. Sfinţia Sa, Care este dătător de lege, astăzi de bună voia Sa sarcina legei o a luat asupra Sa pentru noi, adică tăierea împrejur aceea ce a fost astăzi pre trupul Lui cel sfînt şi curat.

Hristos, Izbăvitorul nostru a dat trupul Său să fie tăiat împrejur, fiind fără de păcate, întîi pentru aceasta, ca să arate că are trup adevărat şi S’a născut cu trup ca şi toţi oamenii, iar nu S’a arătat cu nălucire, cum zic ereticii.

Al doilea, pentru acesta S’a tăiat împrejur, că Le­gea Veche era începută de la Avraam, carele luase întîi această lege: tăierea împrejur. Dar Domnul Hristos n’a fost tăiat împrejur pentru altceva, ci pentru ca să nu se pară jidovilor că este călcător de lege şi vrăjmaş lui Dumnezeu, Celui ce a dat Legea Veche, şi să zică că pentru aceea nu L’au crezut; căci n’a venit să strice Legea, ci să plinească. Pentru aceea Hristos a făcut toate cîte a învăţat Legea Veche, ca să n’aibă ei răspuns cum nici au, fără numai îndărătnicia şi orbia inimii lor.

Al treilea, a făcut aceasta Domnul Hristos de a luat asupra Sa greutatea legii, ca să ne sloboade pre noi din robia cea grea a legii jidoveşti, precum şi sîntem slobozi de tăirea împrejur a legii, pentru tăierea împrejur a lui Hristos, Domnului nostru.

Al patrulea, pentru ce S’a tăiat împrejur Hristos, este aceasta, ca să ne dea nouă chip spre ascultare; căci precum Sfinţia Sa n’a fost nimic vinovat legii, şi de bună voia Sa S’a plecat legii, aşa şi noi să fim ascultători învăţăturilor lui Hristos. Aceasta a făcut Domnul Hristos ca un voievod, carele arată însuşi cu sine îndrăznire, cînd va să îndemne voi­nicii săi la război. Aşa şi nouă ne-a dat Hristos chip de ascultare.

Al cincilea, Domnul Hristos cu aceasta ne’a arătat nouă mila Sa cea mare, că cu acel sînge al Său cel vărsat întîi, ne-a dat nouă chip, că şi pre cruce va vărsa sîngele Său pentru noi şi încă din faşă a început a fi chinuit Cel fără de păcate pentru cei păcătoşi.

Socoteşte, iubitul meu creştin, mila şi dragostea Domnului tău, cum te iubeşte atît de mult, că vrînd pre tine să te răscumpere, însuşi pre Sine S’a dat sub greutatea legii; şi trupul Său încă din pruncia Sa nu L’a cruţat, ci L’a dat spre tăiere împrejur, cu durere şi cu usturime, de care lucru ne spune nouă as­tăzi Sfînta Evanghelie.

Acum ascultă, ce este tăierea împrejur şi pentru ce a fost dată în Legea Veche jidovilor. Tăierea îm­prejur este o tocmeală de pace ce a făcut Dumnezeu cu Avraam şi cu seminţia lui. Precum fac oamenii, pentru credinţă, carte cu pecete cînd fac vreo tocmeală între sineşi, aşa şi Dumnezeu, tocmeala Sa şi făgăduinţa ce a dat lui Avraam, cu tăierea împrejur, ca cu o pecete şi ca cu o scrisoare, o a întărit. Făgă­duit-a Dumnezeu lui Avraam că îi va da ţara Pales­tina şi-l va face mare şi vestit întru toate limbile şi din seminţia lui se va ridica Acela de la Carele se vor binecuvînta toate seminţiile pămîntului, Care este în­suşi Hristos născut trupeşte din seminţia lui Avraam; – deci, pentru că din seminţia lui Avraam a vrut Dumnezeu să Se nască la vremea cea de apoi, pentru aceea şi seminţia lui întru acest chip o a însemnat cu tăiere împrejur, ca să fie aleasă şi osebită seminţia lui Avraam de alte limbi şi de alte neamuri.

După aceea, altă tocmeală pentru care a dat Dum­nezeu lui Avraam tăierea împrejur este aceasta, ca să se oprească seminţia lui de păcate, pentru acest semn. Dumnezeu a pus tăierea împrejur, ca să se ferească neamul lui Avraam de curvie, de toată necurăţia şi să urmeze credinţei şi dreptăţei lui Avraam.

Şi iarăşi, tăierea împrejur o a pus Dumnezeu pre trupul lui Avraam, ca să se adeverească cei ce se vor naşte dintru Avraam, că acest semn este pus pre tru­pul lui, pentru făgăduinţa care îi dete Dumnezeu, că din seminţia lui se va naşte Mesia Hristos, de la Ca­rele se vor binecuvînta toate seminţiile pămîntului, şi să ştie că pînă atuncea va trăi tăierea împrejur pînă cînd se va umplea făgăduinţa ce a dat Dumnezeu lui Avraam despre Domnul Hristos, Carele S’a tăiat împrejur după lege, ca să oprească tăirea împrejur. Pentru aceea după Învierea lui Hristos şi după Înăl­ţarea Lui de pre pămînt în ceriu, nu mai are loc tăierea împrejur. De la Avraam pînă la Hristos au fost două mii patru sute şase ani [2406 ani]. Atîta vreme a trăit şi tăirea împrejur, căci pentru Hristos a fost dată tăierea împrejur. Iar dacă S’a născut Hristos, de aceea nu mai trebueşte, că ce a făgăduit Dumnezeu lui Avraam, a plinit. Deci pînă atunci a trebuit şi tăierea împrejur, semnul făgăduinţei, pînă a plinit Dumne­zeu făgăduirea. Iar dacă s’a plinit făgăduirea, de aceea nu mai trebuieşte, căci iată binecuvîntarea tuturor neamurilor s’a născut din seminţia lui Avraam, Dom­nul nostru Iisus Hristos, Carele a plinit astăzi fă­găduinţa tăierei împrejur cu a Sa tăiere împrejur.

Cela ce se va tăia împrejur, acela nu crede că a venit Hristos, ci aşteaptă de acum să vie. Pentru aceea şi jidovii cîţi n’au crezut în Hristos se taie împrejur, căci aşteaptă de acum să vie Hristos [„hristosul” lor, „mesia” lor, adică Antihrist – n.n.].

Noi să lăsăm pre jidovi cu a lor tăiere împrejur, că pre noi ne-a slobozit Dumnezeu dintru ea şi ni­mic trupeşte întru noi, credincioşii lui Hristos să nu cugetăm, nici să ţinem, că aceia se însemnau pre trupul lor cu semn prin care aşteptau venirea lui Hristos şi pentru Dînsul nădăjduiau să dobîndească slobozire de sub mîna altor limbi; iar noi ne însemnăm pre suflet cu Sfîntul Botez, pentru care semn dobîndim izbăvire veşnică, care este dată nouă de Domnul Hristos.

Aceste două semne, adică tăierea împrejur şi bo­tezul, învaţă să se oprească şi să se ferească de păcate şi de toate fărădelegile. Cu cît este mai mare Hristos decît Avraam, cu atît este şi botezul decît tăierea împrejur. Acelora ce se tăiau împrejur le-a făgăduit Dumnezeu ţara Palestina cu Ierusalimul acesta ce este pre pămînt, căci se năşteau trupeşte, pentru aceea şi moşie trupească au dobîndit; iar noi ne naştem sufleteşte din Sfîntul Botez, pentru aceea şi moşie sufletească dobîndim împărăţia lui Dumnezeu şi Ierusalimul acela ce este în ceriu. Pentru aceea, dacă a sosit tăierea împrejur cea sufletească, adică Sfîntul Botez, de aceea tăierea împrejur cea trupească s’a oprit şi de nici un folos nu este, nu numai nouă credincioşilor lui Hristos, ci nici jido­vilor, nici altor limbi. Aceea n’au crezut întru Dom­nul Hristos şi pentru aceea se taie împrejur, nădăj­duind că vor avea de la Dumnezeu plată pentru aceea; dar mai mult vor avea muncă şi judecată cu mînie de la faţa lui Dumnezeu, căci n’au crezut în­tru Unul Născut Fiul Său.

Deci noi, sufleteşte să ne tăiem împrejur. Să ne tăiem inima noastră de gînduri rele şi spurcate şi de pofta păcatelor, că de la inimă ies toate răutăţile – du­pă cuvîntul lui Dumnezeu – gînduri necurate de ucideri, de curvie, de hulă, de minciuni, de măscăriciuni; şi acestea spurcă pre om. Pentru aceea să ne curăţim inima noastră cu tăiere sufletească, să ne dezbrăcăm de omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm întru omul cel nou, ce este zidit după chipul lui Hristos.

Către aceea şi trupul nostru să’l tăiem cu tăiere sufletească. Să ne oprim ochii de a privi lucruri de curvie, urechile de a asculta cîntece lumeşti de iubire, mîinile de a apuca şi a prăda, picioarele de a alerga în ucideri şi în vărsări de sînge şi într’alte lucruri rele, limba de a grăi clevetiri şi minciuni şi blestemuri, gu­ra de mîncări multe fără de vreme şi de beţii. Să ne tăiem apoi şi de toată voia noastră, numai să ne dăm pre noi lui Dumnezeu şi întru slujba Lui. Şi nu nu­mai întru cele trupeşti, ci şi întru avuţie se cade să tăiem prisosinţa, de prisoseşte în jitniţă sau în coş pîine, sau în ladă veşminte, sau bani, după cuvîntul lui Dumnezeu ce grăieşte: „De ai două veşminte dă unul celuia ce n’are”. Şi de ai hrană de pîine sau de alte bucate, aşijderea să faci, şi pentru aceea vei dobîndi moşie ceriul şi plată Împărăţia lui Dumne­zeu.

Deci, de este zis de Dumnezeu: din două veş­minte să se dea unul celuia ce n’are, dar noi care avem şi cîte zece rînduri de haine de stau şi le mă­nîncă moliile, spune-mi, ce răspuns vom da lui Dum­nezeu? Au doară cu atîta sarcină vom putea intra întru Împărăţia ceriului? Întru deşert ne înşelăm, că de am dobîndi lumea toată şi de ne vom pierde sufle­tul, ce folos ne va fi? Au doară vom putea să răscumpărăm din muncă sufletele noastre cu avuţia acestei lumi? Să ne aducem aminte de bogatul acela ce um­bla în toate zilele schimbîndu-se în urşinice şi în olofire, iar săracul Lazăr zăcea înaintea porţii lui în gunoi şi nici din fărîmiturile ce cădeau din masa lui nu-i da să mănînce; şi după moartea amînduror, cum săracul a fost dus de îngeri în poala lui Avraam, iar bogatul s’a aflat în muncă. În locul veşmintelor celor scumpe, cu văpaie de foc era ars şi usturat. În loc de bucatele cele dulci şi bune, viermii mîncău limba şi grumazii lui. În loc de vin bun şi dulce, o picătură de apă cerea şi nici aceea nu o a dobîndit. Deci ce folos a fost de avuţia lui sau ce a stricat să­răcia lui Lazăr? Pentru aceea şi noi să nu lăcomim lumii acesteia, că curînd ne va trimite de aici acolo goi, numai cum ne-am născut, iar averea noastră toată va rămînea lumii şi se vor veseli alţii întru ea, care nu s’au trudit pentru ea, şi noi ne vom duce numai cu păcatele ce am agonisit dintru ea. Pentru aceea să o mutăm acolo unde ne este a merge, să o împărţim săracilor, goilor, să ajutăm asupriţilor, neputincioşilor, ca să scăpăm de judecata cea cu mînie şi de muncile de veci, şi să dobîndim viaţa cea netrecută şi Împărăţia ceriului, pentru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cuvine totă slava şi mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Părintele şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi întru veci nesfîrşiţi. Amin.

Sursa: Cazanii, 1898

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: