πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Sf. Serafim Sobolev – Cuvînt la Botezul Domnului

Sf. Serafim Sobolev (1881-1950 d. Hr.)

Sf. Serafim Sobolev (1881-1950 d. Hr.)

Descoperirea Harului Botezului ca primul scop al vieţii credinciosului

 Vă felicit, iubiţilor întru Hristos fiii mei, cu ocazia marii sărbători a Botezului Domnului!

Domnul s-a botezat pentru ca să pună început botezului nostru. În timpul dumnezeiescului Botez, Duhul Sfînt s-a pogorît în chip văzut asupra lui Hristos, Domnul Nostru, Care a venit pe pămînt pentru a-L putea trimite mai apoi, pe acest Sfînt Duh neamului omenesc. Trimiterea Harului Sfîntului Duh, precum învaţă Domnul Însuşi (Ioan 16, 7), apostolii Lui şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, a fost scopul venirii Lui în lume, al pătimirii şi morţii Lui pe Cruce.

O, dacă am cunoaşte deplin ce bine mare şi mîntuitor este pentru noi Harul Sfîntului Duh, atunci am rîvni acest bine din tot sufletul, ca pe cea mai scumpă comoară, care, după învăţătura Sf. Antonie cel Mare, este acel mărgăritar de mult preţ (Matei 13, 46) sau acea comoară ascunsă în ţarină (Matei 13, 44) pe care, după cuvintele lui Hristos, trebuie să o căutăm mai înainte de toate (Matei 6, 33).

Cu părere de rău, cea mai mare parte, chiar a creştinilor ortodocşi, nu ştiu nimic despre acest Har. Nu avem ce vorbi despre catolici, la care acest Har nu lucrează; despre luterani, la care nici nu există şi despre sectanţi, de exemplu evangheliştii, care şi-au făcut cuib aici, în Sofia, în locul bisericii germane.

Nu avem ce vorbi despre păgîni, care nu au nimic creştinesc.

Adevărul, ca şi Dumnezeu Însuşi în fiinţa Lui, la fel şi însuşirea Lui, şi Harul dumnezeiesc – sînt de nepătruns. Sînt de nepătruns chiar şi manifestările acestui Har. Iată de ce dumne­zeiescul psalmist a spus: În mare căile Tale şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte (Psalmi 76,18).

Este clar că nu numai harul Sfîntului Duh ca lucrare a lui Dumnezeu – căile şi cărările, dar şi urmele acestei lucrări dum­nezeieşti, adică manifestările Harului, sînt de neajuns pentru mintea noastră.

Totuşi, Domnul ne-a lăsat posibilitatea să simţim şi să trăim aceste manifestări ale Harului Sfîntului Duh. Aşa au cunoscut acest Har Sfinţii Apostoli, cînd ei, după făgăduinţa lui Hristos, au fost botezaţi cu Duhul Sfînt şi Harul s-a pogorît peste ei în chip de limbi de foc. Ei l-au simţit ca luminarea şi înţelepţirea minţii lor, pînă la pătrunderea adîncurilor înţelep­ciunii Dumnezeieşti. Apostolii au simţit acest Har, ca pe o putere de nebiruit în lupta împotriva răului, pentru împlinirea neabătută a tuturor poruncilor mîntuitoare şi pentru săvîrşirea semnelor şi minunilor nespuse. Ei au cunoscut acest Har ca pe o fericire a Raiului, ca pe o bucurie dumnezeiască, pe care, după cuvintele lui Hristos, nimeni nu putea să le ia şi nici un necaz nu putea să le alunge.

După apostoli, aceste manifestări minunate ale Harului au fost accesibile şi tuturor credincioşilor din momentul bote­zului lor. Aşa El a început să fie cunoscut şi de toţi oamenii sfinţi.

Totuşi, acest Har, ca fericire a Raiului, ca pacea lui Hristos şi ca dragostea lui Hristos, pentru rugăciunile mari şi îndrăz­neţe ale Sf. Serafim de Sarov, a fost simţit odată şi de Motovilov, un om simplu şi păcătos.

Este semnificativ că, înainte ca Motovilov să simtă manifes­tările Harului, a văzut faţa Sf. Serafim luminată de lumina dumnezeiască. Această lumină necreată este prima şi nelipsita manifestare a Harului, pe care Domnul ne-o dă în dar la Botez. Iată de ce înainte ca apostolii Petru, Iacov şi Ioan să cunoască pe muntele Taborului împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere (Marcu 9,1), ei au simţit în inimi fericirea Raiului, Domnul S-a schimbat la faţă şi îmbrăcăminte: Şi pe cînd se ruga El, – se spune în Evanghelie, – chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind (Luca 9, 29).

Cu această lumină dumnezeiască s-a luminat şi faţa întîiului mucenic Ştefan. Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger (Fapte 6,15). Sf. Antonie cel Mare era recunoscut după acea lumină dumnezeiască de care era inundată faţa lui. Aceeaşi strălucire harică se răspîndea de pe feţele Sf. Nicolae şi Sf. Serafim de Sarov, mai ales cînd ultimul s-a împărtăşit cu sfintele lui Hristos Taine.

Această lumină harică era caracteristică tuturor sfinţilor, cu toate că ea nu era văzută de oameni. Ea era întotdeauna văzută de diavoli şi razele acestei lumini dumnezeieşti îi ardeau, fapt pentru care se temeau atît de mult de sfinţi. Uneori, această lumină a bineplăcuţilor lui Dumnezeu era observată şi de oamenii simpli, pentru mîngîierea şi întărirea lor în credinţa şi viaţă creştină.

i i *

Spre acest Har, spre manifestările lui, spre descoperirea lui trebuie să năzuim din toată inima, iubiţii mei, ca spre primul scop al întregii noastre vieţi. Dacă nu vom avea această rîvnă, ne vom face vinovaţi de necinstirea Sîngelui pe care L-a vărsat Domnul pe Cruce, ca să ne dea Harul Sfîntului Duh la Botez, pentru ca să-l descoperim în noi şi să-i înmulţim manifestările. Atunci vom fi asemenea slugii viclene şi leneşe, care, în loc să înmulţească talantul dat de la Dumnezeu, l-a îngropat în pămînt (Matei 25,18). Atunci vom fi asemenea fecioarelor nebune, ale căror candele au fost fără ulei şi de aceea şi fără foc, iar ele, ca urmare a lipsei rîvnei pentru a plăcea lui Dumnezeu, au rămas în afara cămării mîntuitoare (Matei 25, 1 – 13).

Să nu ne fie nouă una ca asta! Să ţinem minte întotdeauna cuvintele Sf. Simeon Noul Teolog, care a spus că cine nu are ca scop al vieţii descoperirea Harului Botezului acela nu va moşteni împărăţia cerească a lui Hristos. La fel, niciodată să nu uităm cuvintele Sf. Serafim de Sarov, care a spus că scopul întregii vieţi creştine trebuie să fie dobîndirea Harului Sfîn­tului Duh, adică descoperirea lui în noi prin manifestările sale minunate.

Cum trebuie să descoperim, să înmulţim şi să încălzim Harul Sfîntului Duh primit de noi la Botez? Noi trebuie să facem acest lucru prin împlinirea neabătută a poruncilor dumnezeieşti. În aceasta stă toată lucrarea mîntuirii noastre şi calea vieţii mîntuitoare.

Da, este grea şi foarte îngustă această cale. De aceea Domnul a şi spus: strîmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sînt care o află (Matei 7, 14). Ce jalnic este că foarte mulţi dintre creştinii ortodocşi nu vor să meargă pe această cale îngustă a păzirii poruncilor mîntuitoare, ci preferă să meargă pe calea cea largă a satisfacerii neînfrînate a pofte­lor proprii şi a voii proprii.

Atunci Domnul ne trage aproape cu forţa spre mîntuire şi în locul Crucii împlinirii poruncilor Lui, ne trimite Crucea unor dureri şi necazuri. În aceste cazuri ni se cere o răbdare fără cîrtire a acestor necazuri, iar noi trebuie să căutăm nu să lepădăm greutatea aceastei Cruci, ci să împlinim cu măsură cuvintele lui Hristos: Prin răbdarea voastră veţi dobîndi sufletele voastre (Luca 21, 19).

Dacă vom merge pe această cale mîntuitoare, avînd răbdarea creştină, atunci Domnul ne va pune mai sus decît marii nevoitori ai cucerniciei.

Odată, sfinţii Antonie şi Teodosie cel Mare au proorocit că la vremurile din urmă va slăbi rîvna pentru nevoinţele vieţii creştine, iar asemenea sfinţi părinţi, care au strălucit în vremurile trecute prin nevoinţele şi darurile lor harice, nu vor mai fi. Evlavia va slăbi, iar călugării vor trăi în lume, nedeosebindu-se cu nimic de mireni. Dar printre aceşti creştini ai vremurilor din urmă, după cum au prezis Sfinţii Părinţi ai Bisericii, vor fi şi unii care se vor ascunde bine sub smerenie şi se vor mîntui prin dureri şi necazuri. Ei vor fi în ochii lui Dumnezeu mai sus decît marii nevoitori de demult.

Aşadar, iubiţilor întru Hristos fiii mei, să păzim neabătut toate poruncile dumnezeieşti. Dacă ne vom face vinovaţi înaintea lui Dumnezeu prin călcarea şi necinstirea sfintelor porunci, să ducem răbdători şi smeriţi Crucea durerilor sufleteşti trimise nouă de la Dumnezeu.

Atunci Harul Sfîntului Duh primit la Botez va străluci în noi prin lumina sa dumnezeiască şi prin alte manifestări minunate. Atunci se vor împlini în noi cuvintele minunatei cîntări bisericeşti, pe care am auzit-o astăzi la Sfînta Liturghie: Cîţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat; şi Harul botezului ne va fi îmbrăcăminte întru Hristos.

Această îmbrăcăminte întru Hristos sau, ceea ce este acelaşi lucru, lumina harică dumnezeiască, ne va acoperi de toate uneltirile diavoleşti, de necazuri şi dureri. Ea ne va acoperi de toate năvălirile demonice, cînd sufletele noastre, după moarte, vor trece vămile văzduhului. Această îmbrăcă­minte, acest Har, primit la Botez, descoperit prin împlinirea poruncilor şi prin răbdarea necazurilor, ne va acoperi la înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos. Ca haină de nuntă, acest dar ne va duce în cămara cerească a Mîntuitorului nostru şi va fi mijloc şi izvor de bucurie veşnică în Împărăţia cerească a Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

 Sursa: Sf. Serafim Sobolev, „Predici”, Bucureşti, 2007

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: