πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Arhivă Categorii:r Sf.Antim Ivireanul

Sf.Antim Ivireanul: De ce Constantin cel Mare e numit De Dumnezeu încununat, Mare Împărat şi Întocmai cu Apostolii

De ce Constantin cel Mare e numit „De Dumnezeu încununat”?

Oare pentru ce Sfîntului Constantin i s-au dat acest tituluş, de-l numeşte Sfînta Biserică numai pre dînsul cu aceste 3 numiri: de Dumnezeu încununat, mare împărat şi întocmai cu apostolii? Şi zicem întîi: cum că este de Dumnezeu încununat, în ce chip? Una, pentru că pre ceilalţi împăraţi îi aleg oamenii de-i fac împăraţi şi-i încununează cu cunună de aur şi cu pietre scumpe; iar pre marele Constantin, pentru bunătatea şi curăţiea inimii sale, Însuşi Dumnezeu l-au ales din limbi [dintre oameni], ca pre Pavel din jidovi, şi l-au chemat cu glas ceresc la vrednicia împărăţiei şi l-au încununat cu cununa darului celui de sus, cu arma binevoirii, după cum zice David; şi alta, că peste noapte i s-au arătat în vis Domnul Hristos, zicîndu-i: acel semn, ce ţi-am arătat astăzi pre ceriu, este arma aceea cu care am mîntuit din mîinile diavolului tot neamul omenesc, acela să-l aibi şi tu, ca un steag ridicat să meargă înaintea ta la toate războaiele, şi cu darul aceluia vei birui pre toţi vrăjmaşii norodului ce ţi-am încredinţat să-l paşti şi vei fi pururea biruitoriu şi izbînditoriu. A doua, de vreme ce împărăţia este un dar desăvîrşit carele se pogoară de sus de la părintele luminilor asupra celor aleşi şi îmbunătăţiţi, pentru vrednici lui îi dete Dumnezeu de se făcu împărat, întîi al creştinilor ca să îndrepteze pre cei răzvrătiţi, să păzească turma lui Hristos de lupii cei pînditori, şi cu praştia Duhului Sfînt să-i gonească şi Biserica lui Dumnezeu, ce era călcată şi gemea, de sub tirani să o ridice şi să o veselească; căci cununa cea împărătească are despărţeală de mitra cea arhierească, şi împăratul carele se nevoieşte pentru binele şi folosul norodului, atîta la cele trupeşti şi trecătoare, cît şi la cele sufleteşti şi duhovniceşti, măcar că nu are acea vrednicie (arhierească), iară plata îi este de la Dumnezeu, întocmai cu episcopii, cu carii ar fi mai rîvnitor, şi se face şi el diadoh apostolilor, carii sunt împăraţi şi preoţi ai Bisericii, de vreme ce dimpreună lucrează cu Dumnezeu pentru mîntuirea lumii. Drept aceea pre dreptate zice marele Constantin Sfinţilor Părinţi de la soborul cel dintîiu: „Voi în Biserică, iar eu afară de Biserică sunt pus de Dumnezeu episcop”. Pentru aceea dar să nu socotească împăraţii şi stăpînitorii pămîntului cum că i-au pus Dumneu să şază pre scaun frumos, numai spre vederea înaintea ochilor omeneşti, împodobiţi cu veşminte scumpe, cu cununa în cap şi cu schiptrul cel de aur în mînă, că numai singură dreptatea este de-i face cinstiţi la norod. Pentru aceea zicea şi înţeleptul Isiod cum că împăraţii pentru două lucruri s-au rînduit de oameni să fie stăpînitor: unul, pentru ca să le facă dreptate; şi alta, ca să ridice strîmbătăţile de la mijloc; pentru aceea prorocul David, ca din gura norodului, zicea: „Dumnezeule, judecata dă-o împăratului şi dreptatea fiiului împăratului”; căci cînd într-o politie (cetate, stat) străluceşte dreptatea, sunt cei supuşi pururea norociţi; că zicea un filozof: „anul cel bun nu-l face atîta mulţumirea rodurilor, cît îl face dreptatea stăpînitorului”; şi altul iar fu întrebat: care cuvînt este mai bun, pentru ca să trăiască omul mai bine şi mulţămit? Au răspuns: „acela numai carele păzeşte dreptatea întocmai la toţi”. Citește mai mult din acest articol