πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Arhivă Categorii:r Sf.Maxim Grecul

Sf.Maxim Grecul: Locurile Sfinte nu se întinează niciodată prin faptul că se află în stăpînirea necredincioşilor, chiar dacă acest lucru ar dura mulţi ani

Cu cîteva zile înainte ai binevoit să vorbeşti cu mine despre faptul că în vremurile de astăzi se cuvine să îl numim Ierusalim pe marele şi renumitul oraş Moscova, care domneşte în Rusia ortodoxă, deoarece vechiul Ierusalim a devenit josnic şi aceasta pentru că se află de mulţi ani în stăpînirea agarenilor. Despre acest lucru vreau să vorbesc pe scurt cu preacucernicia ta, cinstite părinte! Căci va fi nedrept din partea mea, aşa cum socotesc eu şi cred, dacă nu voi alunga din cugetul tău o asemenea concepţie greşită.

Voi purcede, aşadar, la aceasta nu pentru că invidiez renumitul oraş Moscova datorită faptului că i se atribuie această denumire – să nu-mi fie mie a mă lăsa atras de o asemenea nebunie, căci eu încă de la început am iubit şi întotdeauna am cinstit slăvitul oraş Moscova şi continui să-l iubesc şi, mai ales, să-l cinstesc, întotdeauna rugîndu-mă pentru el, dorindu-i tot ce este bun şi folositor şi, de asemenea, şederea şi întărirea puterii lui binecredincioase în vecii nesfîrşiţi – ci vreau să-ţi amintesc că Locurile Sfinte nu îşi vor pierde niciodată sfinţenia lor, pe care au dobîndit-o datorită dumnezeiescului har care s-a pogorît peste ele de sus, chiar dacă oraşele în care se află Locurile Sfinte, prin judecăţile lui Dumnezeu, s-au aflat în stăpînirea necredincioşilor: Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi (Rom. 11, 29), spune Sfînta Scriptură. Citește mai mult din acest articol

Sf.Maxim Grecul despre unirea cu catolicii

Cuvînt împotriva lucrării mincinoase a lui Nicolae neamţul – despre unirea ortodocşilor cu latinii*

Acest Nicolae Bulev a trăi multă vreme în oraşul izbăvit de Dumnezeu, Moscova, în zilele binecinstitorului împărat, marelui cneaz Vasili Ioanovici al întregii Rusii (1505-1533), şi s-a bucurat de mare cinste din partea acestui împărat pentru iscusinţa lui de medic. Însă el a scris, cu scop viclean, un cuvînt plin de toată făţărnicia, despre unirea credinţei greceşti cu cea romană. În acest cuvînt, el laudă cu viclenie credinţa noastră, iar ereziile latine, din pricina cărora noi neam despărţit de ei, le-a ascuns, vicleanul, şi nu a scris nimic despre ele. Însă călugărul Maxim (1480-1556), aflînd despre lucrarea lui înselătoare, s-a înarmat împotriva uneltirilor lui cu harul Sfîntului Duh şi a scris acest cuvînt:

„Domnul şi Dumnezeul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, la mulţimea celorlalte porunci şi învăţături mîntuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicînd: Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt.7,15). De aceea, Iubitorul de oameni, învăţîndu-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămaţi de ei, adaugă: După roadele lor îi veţi cunoaşte.

El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învăţătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pîntecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte sirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învăţătura lor răstălmăcită, ascunsă în adîncul scrierilor lor.

La fel ca şi Mîntuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice: Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (II Cor.11,13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamţul, care a trăit mulţi ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credinţa cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rîndul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvîntul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atît credinţa unora, cît si a celorlalţi este una şi aceeaşi. Citește mai mult din acest articol