πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Arhivă Categorii:r Sf.Varlaam al Moldovei

Cazanie la ziua Sfinţilor şi măriţilor Apostoli Petru şi Pavel

Carte românească de învăţătură la dumenecile preste an şi la praznicele împărăteşti şi la Svenţi mari

Apostolul Petru este de seminţie jidov, dintr’un sat mic ce se cheamă Vitsaida. Pre tatăl lui l’a chemat Iona, însă nu proorocul acela de carele auzim că l’a înghiţit chitul şi iar l’a dat sănătos, ci altul pre numele aceluia. Avea şi alt frate de-l chema Andrei, pre carele toţi îl ştiţi, că a fost şi el în cei doisprezece Apostoli.

Petru luă muiere făcu cu dînsa un făt şi o fată; iar Andrei iubi curăţia şi pentru că întru acele zile era Ioan Botezătorul de mărturisea pocăinţa şi bo­tezul, s’a dus şi s’a dat lui ucenic. Iar dacă a botezat Ioan pre Hristos şi L’a mărturisit pre Dînsul mai mare decît pre sine, auzind Andrei, a lăsat pre Ioan şi s’a dat ucenic lui Hristos.

După cîteva zile a aflat pre frate-său Petru şi a zis Citește mai mult din acest articol

Cazania la Duminica a IV-a după Rusalii

Carte românească de învăţătură la dumenecile preste an şi la praznicele împărăteşti şi la Svenţi mari

Precum izvorăsc din izvoară rîuri şi purcede înmulţindu-se apa, aşa şi din credinţă cu fapte bune, se înmulţesc darurile. Nimica nu este mai mare decît credinţa curată. Cela ce crede drept şi are fapte bune, acela are nădejde neîndoită întru Dumnezeu, şi de cîte se rogă şi cere, de toate dobîndeşte; – cum a dobîndit şi sutaşul acela, sănătate slugei sale – de carele scrie Evanghelistul Matei

Cap. 8, Stih 6 – 13

În vremea aceea, intrînd Iisus în Capernaum, s’a apropiat către dînsul un sutaş rugîndu-l pre el şi grăind: Doamne, sluga mea zace în casă bolnav şi se chinuieşte rău. Şi a zis Iisus lui: Eu viind voiu tămădui pre dînsul. Iar sutaşul răspunzînd a zis: Doamne, nu sînt vrednic ca să intri sub acoperămîntul meu, ci numai zi cu cuvîntul şi se va tămădui sluga mea; că şi eu sînt om sub Citește mai mult din acest articol

Cazanie la Duminica a III-a după Rusalii

Cazania Sf. Mitropolit Varlaam al Moldovei

Precum luminează soarele lumea, şi dacă înserează, toată lumea se schimbă întru întunerec şi nici una din făpturi nu se cunoaşte care ce este, aşa şi mintea noastră este lumină şi ochi trupului, şi dacă se întunecă mintea cu gînduri de păcate şi cu poftele lumii acesteia, atunci şi sufletul şi trupul este întunecat şi lipsit de mărirea Iul Dumnezeu. Pentru aceea Domnul nostru Iisus Hristos, ca un doftor înţelept, dezrădăcinează această boa1ă din sufletele noastre – cum spune nouă sfînta Evanghelie pre care o scrie Matei Evanghelistul:

Cap. 6, stih 22  – 33

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul. Deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, de vreme ce lumina care este întru tine, este întunerec, dar întunerecul cu cît mai mare? Nimenea nu poate să slujească la doi domni, că sau pre unul va iubi şi pre altul va urî, sau de unul se va ţinea şi de altul nu va griji; nu veţi putea sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. Pentru aceasta grăiesc vouă: Nu vă grijirăţi pentru su­fletul vostru ce veţi mînca şi ce veţi bea, nici pentru trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. Citește mai mult din acest articol

Sf.Varlaam al Moldovei: Proorocii despre vremurile din urmă şi căderea creştinească a Moldovei

DOCUMENT DOMNESC

Descoperit de Paul de Alep într-un sipet al lui Duma Negru despre vremurile din urmă ale Moldovei, de la mitropolitul Varlaam

  • După plecarea mitropoliţilor fanarioţi vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor încerca să vândă dreapta credinţă.
  • Amestecurile de credinţă drept-măritoare, cu cele papistăşeşti şi păgâneşti nu vor mai fi [socotite a fi, n.a.] o urâciune şi o urgie în faţa lui Dumnezeu.
  • Oamenii se vor vinde între ei, vor fi tăieri de sabie între fraţi pentru putere şi ranguri pământeşti.
  • Moldova va fi ruptă şi împărţită după bunul gust al puterii de la Răsărit, prin sfaturi mârşave şi ticăloase.
  • La vremea din urmă, o fiară roşie cu multe capete va înghiţi întreaga Europă creştină, iar oamenii se vor sălbătici mai rău ca fiarele.
  • Oamenii se vor înrăi şi vor strica obiceiurile pământului, înmulţindu-se între ei ca dobitoacele fără nici o ruşine, lepădând Sfânta Taină creştină a nunţii.
  • Vor defăima obiceiurile creştineşti, dedându-se la tot felul de obiceiuri străine, iar păgânii se vor amesteca cu sângele creştinesc. Mare urgie va fi atunci.
  • Domnii pământului vor fi oameni vânduţi satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios.
  • Moşiile strămoşeşti vor fi călcate cu japca şi luate de străini după bunul lor plac, lucru ne mai întâlnit în curgerea timpului în Moldova.
  • Biserica strămoșească va fi rușinată de noile obiceiuri păgâneşti şi papistăşeşti, aduse cu sila de vlădicii lor cu apucături sataniceşti. Oamenii afierosiţi lui Hristos cu slujba veşnică, vor lepăda sfântul chip şi făgăduința înaintea lui Hristos, dedându-se la viața lumeasca dinainte. Citește mai mult din acest articol

Cazanie la Duminica a XXI-a după Rusalii


Întîia parte: Pentru semănatul seminţei; cum pier trei părţi şi numai a patra rodeşte.

Domnul Dumnezeu în multe chipuri şi în multe feluri a grijit de mîntuirea neamului omenesc şi cu mare înţelepciune a grăit către dînşii, uneori deschis şi la arătare, alteori acoperit şi cu pildă, cum şi aicea, ca de alt oarecine grăieşte de Sine, cum a venit din ceriu ca un semănător să semene cuvîntul bunei vestiri, şi ia pildă din seminţele ce cad pre cale, pre piatră şi în mărăcini, şi grăieşte: Ieşit-a semănătorul.

De unde a ieşit şi unde a venit? Ieşit-a Hristos Fiul lui Dumnezeu, din braţele Părintelui, din Domnia Sa cea înaltă, întru robii Săi cei de jos, din ceriu pre pămînt. Noi către Dînsul n-am putut merge, pentru păcatele noastre, ci Însuşi a venit către noi să mărturisească şi să spună nouă de împărăţia ceriului şi de binele de veci. Aceasta este aşa ca şi cum ar fi nişte vinovaţi ce stau departe, dinafară de curţile împărăteşti, şi vrînd împăratul să-i ierte şi să le dea pace, nu-i bagă înlăuntru, ci însuşi el iese dinafară şi grăieşte cu dînşii. Aşa a făcut şi Domnul nostru Iisus Hristos, împăratul măririi de veci: a ieşit de la scaunul împărăţiei Sale şi a venit către noi.

N-a pierdut pre lucrătorii cei răi şi leneşi, pre noi cari Îl părăsisem şi în locul Lui ne închinăm idolilor şi dracilor, ci cu blîndeţe a grăit cu noi. Nu numai cu cuvîntul şi cu învăţătura a grijit de noi, ci încă S-a şi trudit şi ca un plugar a ostenit. A ieşit întru această lume ca un plugar în ţarina sa, să trudească, iar nu să odihnească. Plugarului nu se cade să odihnească. Sfinţia Sa Hristos în chipul unui plugar, carele cu acest gînd seamănă, ca nici un grăunţ să nu piară, ci toate să facă roadă, iar care grăunţ cade în laturi pre cale, sau pre piatră, sau pre spini, acesta nu se face cu voia semănătorului; Sfinţia Sa Domnul Hristos, zic, cu acest gînd a semănat sămînţa cuvîntului Său, ca să nu pieie nici unul, cu toţi să se mîntuiască. Citește mai mult din acest articol

Cazanie la Duminica a XX-a după Rusalii

Nu este nimic aşa de dulce sufletului nostru într-acest veac, ca atunci cînd se pomeneşte învierea din morţi şi a doua naştere întru viaţa de veci. Cu această pomenire se veselesc sufletele drepţilor. Sufletele păcătoşilor se întorc la pocăinţă, cu fapte bune le îmbogăţeşte, de păcate şi fără prihană le fereşte şi tot binele şi frumuseţile lumei ca o nimic le socoteşte împotriva frumuseţei ccelei vecinice, care după înviere se va arăta celor drepţi. Pentru aceea se cade nouă să credem tare învierea, pre care Domnul ne-a arătat nouă nu numai cu cuvîntul, ci şi cu lucrul şi cu mare minune ce a făcut cu fiul văduvei din cetatea Nain, precum mai lămurit auzim astăzi din Sfînta Evanghelie pre care o scrie Luca Evanghelistul.

Întîia parte: pentru puterea Dumnezeirii lui Hristos şi pentru adevărată a Lui minune ce a făcut

Să cunoaştem astăzi dintru aceaastă Sfîntă Evanghelie, iubiţii lui Dumnezeu, că Domnul Hristos nu este om de rînd, cum îl grăiesc jidovii şi arienii, ci este Dumnezeu adevărat. Despre călătoria ce a făcut şi despre atingerea de pat, om deplin Se arată; iar dupre cuvînt şi dupre minune, Dumnezeu deplin se mărturiseşte, căci putea numai cu un cuvînt să învie mortul, ca şi pre Lazăr (Ioan 11,43). Pentru aceea Se atinse de pat, ca să cunoască toţi că şi trupul Lui este dătător de viaţă şi de înviere şi să ştie că este Acela Carele din început a zidit din pămînt pre om, i-a dat suflet de viaţă (Facere 2,7) şi lumină de vedere. Pre acest tînăr l-a întors din pămînt şi i-a dat suflet; nu altul, ci pre acelaş ce ieşise din trup, iarăşi l-a întors în trup, ca să cunoască că din puterea glasului Său, învie morţii, Îl ascultă portarii iadului şi sloboade morţii din închisorile iadului.

Mari şi minunate minuni a făcut Domnul nostru Iisus Hristos, nu ca un om, ci ca un Dumnezeu adevărat: a schimbat în Eghipet apele în sînge (Ieşire 7,17,18); celui ce era din naştere orb, i-a dat vedere (Ioan 9,7); stricaţii a curăţit numai cu un cuvînt; pre draci din oameni a gonit; din cinci pîni, cinci mii dee oameni a săturat în pustie; din apă, vin a făcut; din ologi, cu picioare a făcut; pre surzi i-a făcut să audă şi pre muţi să grăiască; pre Lazăr cel de patru zile mort, l-a înviat şi pre fata lui Iair. Aşa şi pre tînărul din Evanghelie înaintea mulţimei l-a înviat. Citește mai mult din acest articol

Cazanie la Duminica a XIX-a după Rusalii

Întîia parte: Pentru dragoste, blîndeţe şi neţinerea mîniei

Vrînd Domnul nostru Iisus Hristos să înveţe pre oameni ca să fie blînzi şi răbdători, această învăţătură a dat de a zis: Cine nu se va întoarce şi să fie ca un prunc, nu va intra întru Împărăţia Cerului. Pruncul nu ţine mînie, nici are scîrbă în sine să gîndească rău cuiva. De o parte îl bat şi-l gonesc, de altă parte se întoarce şi vine. Pizmă şi zavistie n-are. Aşa va Domnul să fie credincioşii Săi: răbdători, blînzi, nemînioşi şi rău pentru rău nimănui să nu facă. Cum îl auzim învăţînd Însuşi într-această Sfîntă Evanghelie de astăzi pre care o scrie Luca Evanghelistul.

Cum este focul în mijlocul altor făpturi, de luminează şi încălzeşte, aşa şi dragostea cea deplină în mijlocul altor bunătăţi luminează şi încălzeşte sufletul şi-l aprinde cu dragoste către Dumnezeu.

Dragostea se împarte în două părţi: o parte este văzută, alta nevăzută. Cu partea cea nevăzută se cade a iubi pre Dumnezeu cel nevăzut, cu tot sufletul, cu toată inima, cu tot gîndul, şi a face voia Lui şi învăţătura Lui, şi a dori de viaţa cea nevăzută ce este în veacul ce va să fie. Iar cu partea cea văzută se cade a iubi pre de aproapele său ca şi pre sine; nu numai pre prietenii noştri, ci şi pre vrăjmaşii noştri.

Domnul a zis (Matei 5,44): „Iubiţi pre vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce nu vă iubesc pre voi, grăiţi de bine pre ceia ce vă blestemă pre voi, rugaţi-vă pentru ceia ce vă năpăstuiesc pre voi”. Aicea pre scurt umple Domnul toată învăţătura creştinească Citește mai mult din acest articol