Sf.Grigorie Dialogul, Papa Romei: Scrisoare despre supremaţia episcopală

1.      Grigorie cãtre Evloghie, Episcop al Alexandriei, şi cãtre Anastasie, Episcop al Antiohiei.

2.      Atunci când Predicatorul prin excelentã spunea: „Atât timp cât voi fi Apostol al neamurilor, voi slãvi slujirea mea” (Rom. 11:13); atunci când spunea în altã parte: „Noi am fost blânzi în mijlocul vostru precum o doicã îngrijeşte pe fiii sãi” (I Tes. 2:7), el ne lasã nouã, celor care vom veni dupã el, exemplul de a fi în acelaşi timp smeriţi cu duhul şi credincioşi în a pãstra cu cinste demnitatea Cinului nostru, în aşa fel încât smerenia noastrã sã nu fie timiditate şi înãlţarea noastrã sã nu fie trufie.

3.      Acum opt ani, când încã trãia Pelaghie, predecesorul nostru de sfântã pomenire, confratele nostru, coepiscopul Ioan, profitând de ocazia ivirii unei alte probleme, a întrunit un sinod în oraşul Constantinopol şi s-a strãduit sã ia titlul de „universal”. De îndatã ce predecesorul meu a luat cunoştinţã de aceasta, el a trimis scrisori prin care, în virtutea autoritãţii sfântului apostol Petru, a anulat actele acelui sinod.

4.      Am avut grijã sã adresez Sanctitãţii Voastre copii ale acestor scrisori. Cât priveşte diaconul care, dupã obicei, se alãturã suitei Prea Cucernicilor Împãraţi pentru problemele eclesiale, Pelaghie i-a interzis sã se împãrtãşeascã la slujbã împreunã cu sus-numitul nostru coepiscop. Urmând predecesorului meu, am scris coepiscopului nostru scrisori ale cãror copii am considerat cã trebuie sã vi le trimit Fericirii Voastre. Principalul nostru scop – într-o problemã care, din cauza trufiei ei, tulburã Biserica pânã în strãfundurile ei – era sã-i amintim duhului fratelui nostru de modestie, pentru ca, dacã n-ar voi sã cedeze nimic din tãria trufiei lui, sã putem mai uşor, cu ajutorul Atotputernicului Dumnezeu, sã aflãm mijloacele de a-l corecta sever.