πατερικά

Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora. (Sf.Chiril cel Mare)

Arhive etichete: impartasanie

Sf. Teodor Studitul: Întinare are împărtăşania unde e pomenit ereziarhul!

Sf. Teodor Studitul (759-826 d. Hr.)

Sf. Teodor Studitul (759-826 d. Hr.)

Scrisoarea 553

Către soţia unui spătar al cărei nume e Mahara

 Ce frumoasă e epistola nobleţei tale, pe de-o parte, dic­tată în limba ţinutului tău, pe de alta, revărsîndu-se de multul har al smeritei cugetări şi, ceea ce e uimitor, avînd un mod de a spune lucrurile neobişnuit, ca şi cum ar avea ceva dăruit de Dumnezeu pe dinăuntru. Însă de unde, fi­ind noi păcătoşi, este atît de mare credinţa ta şi revărsarea ta evlavioasă faţă de noi? Ori [poate faci aceasta] pentru ca să ne fie cunoscută şi nouă care şi ce fel de evlavie ai, atrăgînd la ea împreună cu tine, ca pe o mîncare pusă pe o masă dumnezeiască, şi pe domnul şi capul tău [soţul], dar şi pe doamnele surori?

Prin urmare, în acest fel este dumnezeiesc de încîntă­toare epistola voastră şi pune în valoare şi mai frumos tră­săturile dreptei voastre credinţe. Dar eu nu sunt destoinic în a vă spune să vă dăruiţi cu totul smereniei mele[1]. Citește mai mult din acest articol

Sf.Ioan Maximovici: Biserica este trupul lui Hristos

El (Hristos) este capul trupului, al

Bisericii” (Col. 1:18), „Care este trupul

Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi

(Efeseni 1:23)

Nu o singură dată, în Sfînta Scriptură, Biserica este numită Trupul lui Hristos. „Mă bucur în suferinţele mele pentru voi…, pentru trupul Lui, adică Biserica” (Col. l:24), scria despre sine Sfîntul Apostol Pavel. Apostolii, proorocii, binevestitorii, păstorii şi învăţătorii – ne spune tot el – sunt daţi de Hristos „la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:12).

În acelaşi timp, în Trupul şi Sîngele lui Hristos se transformă pîinea şi vinul la dumnezeiasca Liturghie şi credincioşii se împărtăşesc cu ele. Aşa a rînduit Însuşi Hristos, Care i-a împărtăşit pe apostolii Săi la Cina cea de taină, spunîndu-le: „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu… Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sîngele Meu, al Legii celei noi” (Matei 26:26-28).

Cum se poate ca, în acelaşi timp, Trupul lui Hristos să fie şi Biserica, şi Sfintele Taine? Cum se poate ca, în acelaşi timp, credincioşii să fie mădulare ale Trupului lui Hristos – Biserica – şi, totodată, să se împărtăşească cu Trupul lui Hristos în Sfintele Taine?

În ambele situaţii, denumirea „Trupul lui Hristos” nu este folosită în sens figurat, ci în sensul cel mai propriu şi real al acestui cuvînt. Noi credem că Sfintele Taine, păstrînd înfăţişarea pîinii şi a vinului, sunt adevăratul Trup şi adevăratul Sînge al lui Hristos. De asemeni, credem şi mărturisim că Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, venind în lume să-i mîntuiască pe păcătoşi, a devenit Om adevărat şi carnea Lui, primită de la Fecioara Maria, a fost carne omenească adevărată; credem că, cu trupul şi cu sufletul, Hristos a fost Om adevărat, asemenea întru toate celorlalţi oameni, afară de păcat, rămînînd în acelaşi timp şi Dumnezeu adevărat. Fiul lui Dumnezeu nu Şi-a împuţinat şi nu Şi-a schimbat firea dumnezeiească la întrupare, după cum nici firea omenească nu s-a schimbat, ci şi-a păstrat în întregime însuşirile ei omeneşti. Citește mai mult din acest articol

Sf.Ioan Gură de Aur: Ascultarea şi cinstirea preoţilor şi a dascălilor

Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urîtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm. Căci Dumnezeu prin toţi lucrează pentru mîntuirea poporului, iar proaducerea jertfei aceeaşi este fie că are viaţă curată sau necurată cel ce proaduce.

Astfel trebuie să fie învăţătorul, aşa trebuie a se îngriji de ucenici şi aşa trebuie a-i povăţui pe toţi. „Acum noi suntem vii, zice, dacă voi staţi neclintiţi întru Domnul”, şi iarăşi: „Căci care este nădejdea noastră sau bucuria, sau cununa laudei noastre, dacă nu chiar voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a Lui venire?” (I Tes. 3:8; 2:19). L-ai văzut cum se îngrijeşte de cele ale ucenicilor, nu mai puţin ca de ale sale? Se cuvine ca părinţii să se mîndrească, se cuvine ca ei să fie cu căldură către fii, însă şi fiii se cuvine a oferi părinţilor iubirea ce trebuie a le purta. „Ascultaţi pe mai-marii voştri, zice, şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, avînd să dea de ele seamă” (Evrei 13:17). Căci spune-mi, te rog: acesta (mai-marele, dascălul, preotul) este răspunzător de atîtea primejdii ce vin asupra ta, şi tu nu voieşti nici măcar a-l asculta, deşi este în interesul tău? Chiar dacă ale sale stau bine, totuşi întrucît cele ale tale nu stau bine, el este mult îngrijorat, fiindcă răspunderea sa este îndoită. Gîndeşte-te deci cum fiecare dintre cei stăpîniţi trebuie a fi cercetat şi cum de fiecare el trebuie a se îngriji. Cîtă cinste deci şi cîtă iubire nu merită el în schimbul acestor primejdii? Dar nu vei putea spune nimic. Căci, dacă este nevoie, el şi sufletul şi-l pune pentru tine. Dacă nu şi-l pune aici la timp, îl va pierde acolo; tu însă nu voieşti a te supune nici măcar cu cuvîntul. Aceasta este pricina tuturor relelor, că au dispărut toate cele cuvenite celor mai mari; nici o sfială, nici o cinste, nici o frică. „Supuneţi-vă, zice, mai-marilor voştri şi-i ascultaţi”; iar acum toate s-au răsturnat pe dos. Nu spun acestea pentru cei mai mari – căci ce folos vor avea de la cinstea noastră? -, ci pentru folosul vostru. Ei chiar de ar fi cinstiţi, cu nimic nu se folosesc în viitor, ci mai mare le va fi osînda şi, chiar de ar fi batjocoriţi, ci nimic nu vor fi vătămaţi în viitor, ci încă mai mare le va fi justificarea. Însă eu voiesc ca toate să se facă pentru voi. Cînd cei mai mari sunt cinstiţi de cei mici, şi aceasta este spre ponosul lor, după cum este spus în cazul lui Eli: „Şi nu l-am ales Eu oare din toate seminţiile lui Israel”; iar cînd sunt batjocoriţi, ascultă ce zicea Dumnezeu lui Samuel: „Nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine” (I Regi 2:28; 8:7), astfel că batjocura este cîştig pentru ei, iar cinstea este o povară. Deci, acestea le spun nu pentru ei, ci pentru voi. Citește mai mult din acest articol

Sf.Chiril al Ierusalimului: Despre trupul şi sîngele lui Hristos

Citire din întîia Epistolă către Corinteni a lui Pavel: „Căci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am predat şi vouă” (I Cor. 11:23)

Este de ajuns numai învăţătura fericitului Pavel cuprinsă în aceste cuvinte ca să vă încredinţeze despre dumnezeieştile taine prin care aţi fost învredniciţi să ajungeţi uniţi într-un singur trup şi sînge cu Hristos. Pavel de curînd striga: „Că Domnul nostru Iisus Hristos, în noaptea în care a fost vîndut, luînd pîine şi mulţumind, a frînt-o şi a dat-o ucenicilor Săi zicînd: Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luînd paharul şi mulţumind a zis: Luaţi, beţi, acesta este sîngele Meu” (I Cor. 11:23-25). Deci cine va îndrăzni să se îndoiască de asta, o dată ce Însuşi Domnul a spus: „Acesta este trupul Meu”? Cine se va îndoi vreodată să spună că nu este sîngele Lui ,odată ce El Însuşi a întărit şi a spus: „Acesta este sîngele Meu”?

Altă dată Hristos în Cana Galileii a prefăcut la un semn al Său apa în vin (Ioan 2:1-10). Nu este oare vrednică de credinţă şi prefacerea vinului în sînge? A fost chemat la o nuntă lumească, şi a săvîrşit această minune de nespus. Oare nu cu mult mai mult se va mărturisi că a dăruit nuntaşilor (Matei 11:15, Luca 5:34) spre desfătare trupul şi sîngele Lui?

Pentru aceea suntem pe deplin încredinţaţi că ne împărtăşim cu trupul şi cu sîngele lui Hristos. În chipul pîinii ţi se dă trupul, iar în chipul vinului ţi se dă sîngele lui Hristos unit într-un singur trup şi sînge cu El. Astfel ajungem şi purtători de Hristos, pentru că trupul şi sîngele Lui se împărtăşesc mădularelor noastre. Astfel, după cuvintele fericitului Petru, ajungem părtaşi firii dumnezeieşti (II Petru 1:4). Citește mai mult din acest articol